Poezie

În suflet floare...

ciclul Ucenic în dragoste

1 min lectură·30 decembrie 2005

Mediu

Atât de singur sunt în noapte

Încât mă-ncearcă nemurirea.

Doar într-un colț de suflet crește

Răsadul ce mi-a dat iubirea.

I-am pus credința adăpost,

Să se-nfiripe și să crească.

Îl ud cu lacrime curate

Și îl aștept să înflorească.

E lung al florii anotimp,

Și vânturi aspre-i dau târcoale,

Cercând s-o rupă de la mine,

Să o dezbrace de petale.

Vor s-o usuce, să se treacă.

S-o schimbe într-o simpla iască.

Eu nu renunț, mă lupt cu lumea,

Iar floarea tot o să-nflorească.

Va crește rădăcini în mine,

Ce mă-ntăresc și-o fac dorită,

Peste un timp, când va fi floare,

Va ști de cine e iubită.

O să presare-n jur semințe

Din care vor rodi lăstare,

Iar eu a lumii răutăți

Le voi privi cu nepăsare.

001.597

Ovidiu Oana. “În suflet floare....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/158067/in-suflet-floare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.