Poezie

Palatul ce-am primit cadou

1 min lectură·5 decembrie 2005

Mediu

Nu plângeți oameni buni din țară!

Nici milă nu vreau să vă fie.

Moș Nicolae-mi dă diseară

Cadou, o magică cutie.

Ea îmi va fi de-acum palatul

Ascuns după un gard, pe stradă.

Poate așa plătesc păcatul,

Celor ce nu au ochi să vadă.

Nu suntem mulți, câteva sute,

Ascunși în tainice unghere.

Și nu vrem vrute și nevrute,

Nici nu furăm din etajere.

Cerșim doar stropul de căldură,

În iarna asta friguroasă.

Și nici nu vă privim cu ură,

Că vă adastă Moșu`n casă.

Ne aciuăm printre cartoane

Și ne-ncălzim privind ferești

De case-n care nu e foame

Și-n care prunci ascult povești.

Despre frumos și bogăție.

Și moși ce-s darnici, peste poate.

Noi lăcrimăm în sărăcie

Și-apoi dormim pe săturate.

Printre culcușuri din cutii

Ce și-au sfârșit aseară rostul,

Golite fiind de jucării,

Pe care vi le-aduse Moșul.

E cald în casa mea cea nouă

Acum! La ceasuri reci din noapte,

Sunt fericit fiindcă nu plouă

Și-nalț o rugă printre șoapte.

001.280

Ovidiu Oana. “Palatul ce-am primit cadou.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/154202/palatul-ce-am-primit-cadou

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.