Poezie

îmi amintesc de satul...

2 min lectură·14 octombrie 2005

Mediu

îmi amintesc de satul în care am crescut

prea repede și-n goană toți anii au trecut

privesc acum în urmă la casa cu pridvor

și lacrimi curg pe-obrajii de timpuri ce-mi e dor

întâi se-aude vocea acelei pentru care

nici jertfa cea mai crudă nu poate fi mai mare

cresta prin aer vorbe de bine sau de-ocară

cum ne purtam noi țâncii mereu fugiți pe-afară

apoi se înfiripă imagini preacurate

a duhului măicuței ce nu pot fi uitate

și-n spate simt aproape cum aș primi o palmă

de la bătrânu-mi tată sau poate o sudalmă

la el era iubirea ascunsă-n supărare

căci greu trudea ca liotei s-aducă-ndestulare

și nu dădea cu mâna ci fulgera din glas

oricât erai de tare pierit ai fi rămas

căci ne purtam năstrușnic cu gând mereu de ducă

de treabă n-aveam grijă fugeam pe sub ulucă

pe ulițe cu colburi ce-n zări le ridicam

făcând la pocinoage că nu mai pridideam

fugeam mereu cu cercul în larmă pe uliță

din drept de poarta popii și până la troiță

sau ne-nbrânceam spre puntea pârâului și poame

furam din pomi atâtea cât s-alinăm din foame

la scaldă la bulboană dam chiote și-apoi

fugeam pe noi coclauri ca să purtăm război

cu cei copii din vale cu care ne-am certat

ca ceată de neprietini din alte părți de sat

și după bătălia purtată până-n seară

ne risipeam spre case să drept primim ocară

dar ne iertau pe dată ne curățam și-n șoapte

dădeam spre ceruri rugă de tihnă peste noapte

......................

din toate numai ruga rămâne înspre Domnul

să mângâie odihna celor ce-și poartă somnul

în locuri neștiute din zări cu străluciri

iar eu părinți și casă înnod în amintiri

001.336

Ovidiu Oana. “îmi amintesc de satul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/145541/imi-amintesc-de-satul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.