Licențe poetice - scriitori străini

1.Serghei Esenin

* * *

Totu-i rece, totul e plăpînd.

Uite, printre casele de-o seamă

Umeda clopotniță ducînd,

Ca morarul, sacii ei de-aramă…

***

Karavaev

… O soare-clopot, poate că balang-balang-balangul

Noi n-o să ți-l mai auzim nicicînd !

***

2.Illieș Gyula

Recruții

… Apoi voi, frații mei: dănțuind în frumoasa

ninsoare de noapte

prinși după umeri, săltînd după glasul

cimpoiului,

până când câteva dangăte-adânci

răsună din turlă….

***

1.Johann Wolfgang Goethe

FAUST – O tragedie - prima parte

Faust

(770): Mă simt acum din nou chemat la viață.

Cândva sărutul dragostei cerești cădea

În grava liniște-a duminicii asupra mea;

Ce presimțiri în dangăt puteau atunci să sune

Și ce-nfocată desfătare-n rugăciune!

Faust

(10.766): .. De sus în clampăt, zăngăt monoton,

Se lasă-un fals dar admirabil zvon…

Mefisto

(11.261): De ce să neg? Un clinchet poate

Răni urechi mai delicate.

Un bing-bing-bang afurisit

Umbrind amurgul liniștit.

Mefisto

(11.265): Se-amestecă-n orice-ntâmplare

De la botez la-nmormântare,

Parcă-ntre-un ding și dang supus

Viața-ar fi un vis apus…

***

2.Viaceslav Ivanov

Noaptea (Non mi destar! – lui Michelangelo Buonaroti)

“Treci, palidă oșteancă, peste mare,-n

Tron de eter-

Ca printre sfere un nechez de-aramă

Vuiește-n cer”

***

3.Vitezslav Nezval

Praga, în primăvara anului 1950

… Din turnurile tale, Praga,

bat secolele ce-au trecut…

Strofe pentru Praga

…Clopotnițe ovale și-aerianul glas…

***

4.Iakov Polonsky

Dangăt vesperal

O, dangăt vesperal, să n-aștepți zorii;

În neguri, prin decembrie ivite,

Amurgul înghețat ce-alungă sorii

Arar al verii zâmbet îmi trimite…

Nu mi-ai răspuns la fiece chemare,

Și pleci acum, posacă zi trăită!

Apusul mai trimite-o salutare

Și-această umbră nu-i de tâlc lipsită.

Ãst dangăt – tu – poetică simțire –

Să-l binecuvântezi neîncetat!…

Cu zarva zilei n-are-asemuire –

Cel mai ferice vis mi-a spulberat.

O, dangăt vesperal… Din depărtari,

Prin zbuciumata larmă citadină,

Îmi povestești poetice-nalțări,

Dar și mormântul, linistea deplină.

Dar viața și al morții sol cucernic

Vorbesc în lume despre nemurire

Și cântecul, oricât ți-e de puternic,

Dangătul stinge glasul unei lire.

***

5.Erza Pound

Canto (I)

… Au sacrificat turme, oile jugulate

cu arme de bronz;

***

6.Georg Trakl

Föhn

… Oarbă tânguire în vânt, zile de iarnă cu lună,

Copilărie, lin se curmă pașii pe lângă negru mărăciniș,

Lung dangăt de seară.

Domol coboară noaptea albă.

***

Helian

… Seara, un dangăt curmat se scufundă,

Se năruie negrele ziduri din piatră,

La rugăciune îndeamnă soldatul cel mort….

***

7.Jiøi Wolker

Unei fete fericite

Ca hora-n sărbătoare sunt ochii tăi, copilă,

E vesel iarmarocul și hora s-a-ntețit.

Simt inima cum bate înființa ta fragilă,

Ca-n turle de biserici un dangat însorit….

***

8.Xiong Zhaozheng

Vechiul templu, mă interesez de Chan (*)

Scuturi de pe mânecă micuții clopoței de apă de izvor

Mă întrebi

Câte opisuri buddhiste ai citit…

(*) Chan = direcție în cadrul Buddhismului, pe care indianul Bodidarma a adus-o din India în China; este traducerea cuvântului indian “Dhyana” care înseamnă “cultivarea duhului”, vidul liniștir” sau meditație. Chiar daca își are rădăcina în Buddhismul indian, Chan este o creație originală chinezească ce se poate regăsi și astăzi în culturile coreeană, japoneză și chineză.

***