RAR

nu e nimic de spus în fața veșniciei pe care numai aleșii o regăsesc cu indiferență mai devreme și asta le vine din sănătatea gândului și faptei trăite pentru veșnicia bucuriei lor și a celor cărora se dăruiesc acest om RAR și-atât de al nostru asta a fost: un om! mare în tot ce a făcut, gândit scris și chiar trupește a plecat de lângă tăriile făgărășene și s-a îndestulat din istoria și geografia locurilor astea și ale multor alte lumi amestecând vorbele bune cu bunătățile lumii i-a făcut pe toți cei cu care a schimbat o vorbă să creadă în ceea ce li se întâmplă l-am cunoscut aproape de începuturile comune nouă, l-am revăzut RAR și o să-l mai văd o dată așa cum nu-i era teamă că o să ajungă (*) lui Radu Anton Roman, cel care a învățat că nu poate face pe nimeni să-l iubească; ce a făcut, a fost să se lase iubit.