Foamea de relief...

Întegrarea propusă astăzi îmi aduce în minte cum ne-nvățau geografia pe vremuri. pe o hartă (color ce e drept) ni se arătau munții - pe care eu îi vedeam prin fereastră - apoi dealurile, câmpia și marea, cu care m-am regăsit mai târziu. Nu puteam să nu mă întreb cum, în același timp, într-o altă școală, unor alți copii de la șes, li se arătau munții și marea strivite pe aceeași hartă (color ce e drept) și obligându-i să le vadă. Ironia acelui gând nerostit o plătesc și acum, când, de unde privesc monstruozitatea imobiliară ce-mi obturează privirea, nu-mi poate înfrânge foamea de relief. Nimic nu s-a schimbat peste ani. Altcineva mă obligă acum să învăț, Europa, nu ca un continent de istorii ci ca pe o hartă. (ce are marcat înspre est, un punct în care se simte la fel de adâncă, un alt fel de foame, de adevăr) ***