Prâslea cel voinic și merele de aur (I)

Importatorii Din moși strămoși am adunat tezaur, Așa cum bunul simț ne impunea. Iar fiul cel mai mare, Per Scorillo, E desemnat cu paza, bună, rea... Ispitele sosite de la Roma Au vrut să strice rostul de pândari. Doar un credul a fost mișcat cu vorba Că” nu dă bine zestrea la barbari”. Și-atâtea lucruri scumpe ce au luat (să fie în latină numărate) Nimic nu mai ajunse înapoi, Pentru că podu`n Severin se fărâmase. Dar bunul simț i-a obligat în timp, Să dea`napoi tabel cu inventarul. Și de așa noian de vorbe noi, Noi, cei lipsiți de mere golden, prin import am compensat, primind vocabularul. ***