Poezie

timp asasinat

1 min lectură·8 ianuarie 2020

Mediu

suburbia aglomerată cu pașii celor ce se îndreaptă spre

centrul orașului să mănânce o pâine albă

sau cu semințe pe care le sparg în dinți

să scuipe adevărul în sus,

nu uită de privirile copiilor în așteptarea ploii

ce spală grăbită păcatele pe pe grumazul

părinților,

cu picături dese precum petele de rugină lăsate pe degetele acestora

de uzura unei vieți încărcate de orgolii,

ei în timp ce-și numără pruncii aruncă priviri orologiului

gării în așteptarea trenului să le aducă șansa vieții,

deseori trenurile trec goale, ratările lasă urme în cuget,

sunt veșnic nepregătiți, nehotărâți să-și arunce tristețea în vagoane,

petele de pe umeri apasă greu mai greu decât mătreața unui timp

obosit de cuvinte spânzurate în sufletul strâns ca un preș în fața unor scări

pe care nu le pot urca,

săpunul cu lapte de capră nu le ajunge să-și amintească trecutul,

deseori caută, doar caută să-și vindece memoria cu solvenții biodegradabili

din magazinele luminate ale centrului ce le agasează trupul și se agață de ei

ca niște scaieți în fața cărora tremură recunoscându-și inferioritatea,

uneori drumul spre casă lasă urme adânci pe tălpi

ca și când timpul ar strigă să nu-l ucidă

001.232

ovidiu cristian dinica. “timp asasinat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-cristian-dinica/poezie/14143865/timp-asasinat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.