Poezie
Strigă-mă!
1 min lectură·
Mediu
Bineînțeles!
Uită-te la mine din mine cum ies
și...
strigă-mă pe nume
strigă-mă prin lume.
Departe,
acolo unde
lumina din soare de soare se-ascunde,
îmi ucid jumătatea cerească,
cea născută de îngeri ca îngeri să nască.
Sufletul meu se înmormântă cu bine
și doarme zburând
din sine în sine.
Carnea mea înghesuită în trup,
cea striată pe numele din care mă rup,
te va iubi etern...
uită-te la mine cum singur mă cern
de suflet, de tine, de strigă-mă...
Strigă-mă!
Bineînțeles că bineînțeles!
Nu mai am cum
din mine în mine să ies.
012900
0
\"Bineinteles ca bineinteles\" nu-mi suna bine acolo, desi inteleg ideea. Poate ca unul singur ar fi de ajuns