Poezie
Fascicul
1 min lectură·
Mediu
Ne scurgem fierbinte prin lucarnă
afară,
în iarnă,
pirogravând norii grei
cu lumina trupului tău,
cu amețelile noastre,
cu urleții mei.
Ultimii zei înghețați cad răpuși
pe pământuri albastre,
albastre.
În cer nu mai e nimeni,
se vede gol până la os,
peste umărul tău ce tresaltă,
tresaltă în vacarmul atingerii noastre,
iubito,
și ea,
un ultim pharos
002759
0