Proză
Necunoașteri interioare
1 min lectură·
Mediu
Am să te arăt cu degetul tuturor umbrelor sub care am stat toată viața, astfel, nici un soare nu se va mai învârti în jurul tău ci doar te vor privi de la distanță, fiecare pe rând, așa cum privesc copiii de după colț, cu teamă și cu mirare. Iar umbrele, marile mele semne de întrebare, îți vor intra până și în vise, te vor întoarce pe dos în fața mea, goală, plină pe dinăuntru cu aceea care ești acum, atât de cunoscută mie și atât de iubită.
033829
0
M-au impresionat in mod deosebit randurile scrise de tine.
Cuvintele sunt magice precum si ideea in jurul careia culiseaza.
Textul, desi foarte scurt, are putere si convinge, are inceput si sfarsit. Dar ce mi se pare mai esential, textul odata citit se cere recitit pentru ca place. Felicitari !
Te-am citit din urma si mi-a placut ce am descoperit.
De azi ai nivel 100. Am sa revin in pagina ta.