Poezie
metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
plouă de zile bune plouă ca în macondo
plouă și nu dau de Dumnezeu
mi-am pus o pelerină și am ieșit
nimeni pe drum totuși în pustiu Îl simțeam
m-a tras de mână când să trec linia de tramvai
fără să aud că se apropie cu viteză
stropii bat în glugă variațiunile lui bach
e o tristețe cenușie strânsă în sădile de nori
plouă a vremuri înscenate
mai încolo un râu de zile arogante
îmi iau avânt și sar pe celălalt mal în mugurii unei primăveri
alb-roz
Dumnezeu îmi zâmbește
într-un fel pe care îl poți vedea doar pe buzele unora
îmi face semn mă apropii mă așez de-a dreapta Lui
și-mi spune ceva la ureche
izbucnim amândoi în râs
mă-ntorc acasă pe drum însorit lumea se înveselește
00675
0