Poezie
timp
1 min lectură·
Mediu
dintotdeauna aerul ia forma obiectelor din jur
se rotunjește în măsurătoarea lui
se rotește la repezeală până când lumea
devine un carusel în care corpurile se atrag și
se resping după nicio formulă
probabil că ne prefacem în pulbere din moment ce
trecem prin gâtul clepsidrei odată cu el
precum cămila prin urechile acului
așa strecurați viața ni se pare peste standarde
ne dă impresia că putem să facem orice cu sufletul aproapelui
să-l scriem să-l schimbăm să-l ștergem și până la urmă
să-l mototolim și să-l aruncăm
toți ajungem la mâna lui ca un cuvânt pe limba poeților
dincolo de groapa de gunoi timpul ia forma paradisului
002072
0
