limba în care mă scald

Neajunsul acestei tehnici de scriere - la care eu am cam renunțat, folosind-o foarte rar - este acela că e destinată, în primul rând, lecturii în gând, când poți alege diverse modalități de citire, pe când la lectura cu voce tare trebuie să lași doar anumite pauze, astfel încât se pierde ambiguitatea scrierii. Spre exemplu, în gând pot citi așa: semn că respir, din când în când, tăcerea”, dar și așa: „din când în când, tăcerea sapă în pereți” etc. Chiar dacă se referă cumva la ideea unei abluțiuni, asocierea dintre limba română și baie nu-mi place. Desigur, e părerea mea. Pentru tine sunt convins că înseamnă mult și respect „ritualul” ales. La fel, e posibil să nu fiu eu în dispoziție prea romantică, astfel încât și imaginea poetică a absorbirii poeziei prin toți porii (o imagine frumoasă, de altfel) nu-mi pare așa de spectaculoasă. Oricum, aș găsi și ideea organicității poeziei, pe care, probabil, ai sugerat-o și prin acea imagine.
Spor la scris!

Am vrut să spun: „oraganicității limbii”. Iertare!

George, pentru intervenția ta pertinentă.

n-am vrut să spun decât: ce relaxare în lectură! poate prea scurt. poate prea puțin dinamic. dar, poate prea eu.

onorată!