cântecul păsării pe sârmă

Cred că este una dintre cele mai reușite creații ale autoarei. Secvențe poetice grele de sensuri, sublimate îndeajuns, reflexive, fără a fi ermetice sau obscure. O concizie la care se ajunge numai printr-un exercițiu poetic deosebit, dublat de un talent fără de care nimic nu s-ar desăvârși. Descopăr o altă față a creației autoarei: una care se eliberează de prozaism inutil, de locuri comune. O scriitură suficient detașată, spre a oferi cititorului puntea de pe care să plonjeze în miezul textului. Poate juxtapunerile din a doua secvență - deși necesare, pentru a confirma realitatea, uneori, strivitoare - ar părea ieșite din ritmul impus rostirii poetice, dar numai până la o limită, fiindcă sunt un fel de liant pentru ideile din ultima secvență. Surprinzătoare este și metafora „slițul geamului”, care, deși adecvată contextului, mie nu îmi place.