Poezie
memorii
2 min lectură·
Mediu
îmi scriu bilețele și le lipesc peste tot
să nu mi se șteargă memoria de cele trebuincioase vieții
încă mai vrea ceva deși nu știe cum se fac banii și
cât de ușor se scurg printre degetele astea lovindu-se de taste
într-o continuă autoflagelare
pereții mei interiori se expun
în tablouri din care nu mai poți ieși decât prin
colaps
scriu pe hârtii mărunte ce mai am de făcut în curând
nu va mai fi loc pentru încă una
nu știu nici măcar prioritățile privesc foile galbene sau așa mi se pare
pictate cu aceeași culoare tremurată din care nu știu să mai existe înțelesuri
să fie și dorințe pe acolo sau numai trebuințe
unele sunt un fel de semne o poartă un paznic și parcă
dumnezeu care scrie încă o biblie
pentru cine întreb
când cineva mai vine pe la mine hârtiile devin fluturii despre care
nu mai știu nimic fanteziile se lipesc de mine ca aceste notițe
fără valoare
se strâng pe mine ca niște petice cu care să maschez acele lucruri
uzate ca frunzele plutesc pluteeeesc
faceți ce vreți cu mine din moment ce nu mai sunt
decât o hârtie cu lipici unde nu mai încape decât
un cuvânt
(8 mai 2015)
001792
0