iubire subcutanată

melancolia ni se trage din neam

de la drumul cu plopi care se înfundă în infinit pe unde mergem neînsoțiți

de la prea blânzi cu singurătatea nicicând niciunde nu s-au mai încheiat atâtea tratate

din prea curați ieșiți parcă din icoane și nu din propria încăpere unde crește o plantă ca iedera

pe inimă mergem clasic tu cu mândria înainte eu cu smerenia dinapoi și basmaua neagră de gânduri

cu mâinile căzute pe lângă starea asta perenă lăsăm în urmă doar nume ca și când

dacă am privi înapoi nu am vedea decât cimitire și busturi de piatră și inscripții

cam cât rămâne din noi ori poate nici atât de singuri suntem

de la prea resemnați cu neîmplinirile de la prea poeți prea neînțeleși prea înstrăinați

cu marsupiul sufocat de pui de răbdare mai am un singur tupeu

să mă consider contemporan cu eminescu și să-i promovez poeziile

(de) la malul mării

(15 ian. 2015)