Poezie
asfalt
2 min lectură·
Mediu
mă dăduseră la oraș pentru mai multe șanse
era exigență la internat control riguros
nu prea aveai ce să faci
unii săreau gardul de fier
ca să prindă un film o discotecă un sărut ajungeau
cu nota scăzută la purtare de-aia nu mai puteau ei
părinții îi certau mai luau și palme în fața clasei jurau că nu mai fac
ei aș continuau cu altele și mai și șapteșpe ani doar o dată
îi ai cum îi petreci
la desen un prof tânăr cu părul peste chelie
pedagog desăvârșit în arta culorilor îmi amintea de
celălalt din gimnaziu a băgat capul pe ușă serios a întrebat
clașa șașa șe e șuș
în loc de vreun răspuns clocote de râs
mai nou s-a despărțit de nevastă zicea că nu doarme artistic :))
se organizase concurs
desene pe asfalt mă selecționaseră și pe mine
o lună în balconul de
vizavi liceul nostru
impunător dinafară viu dinlăuntru temă ingenioasă
în piața prefecturii cretele
dădeau bine sub degete solare
pereți acoperiș ferestre grele
în linii de ploaie profu surprins
nu studiasem pictori de gen
rugată să cedez premiul unei colege
dintr-a șasea cu bust de pionieră
foarte expresiv la vârsta ei gioconda
mie nu mi-a picat bine
zâmbetul opus domnului trestian
într-atâta i-a plăcut
liceul ca unul de artă prin
locul acela istoria picturii în două volume
cu dedicație diploma
câștigătoare o poză în care
abia mă recunosc
001760
0