Poezie
și sufletul poate fi monobloc
1 min lectură·
Mediu
prima dată când m-am plimbat prin lume
cu torța în mâini
am pârlit câțiva nori care cu obrăznicie
strângeau frunți
nu vedeam decât cerul pietruit de
trecători
dintr-o bucată eram
pe atunci
linia vieții trecea prin inimă
câteva crestături de timp se arătau
chipului meu încă nemirosind
a mână de om
au trecut mulți pe acolo dar
nimic
nimeni nu m-a mișcat
unul singur
a știut cum să mă cuprindă
într-un fel
lipicios
am devenit
o libertate
deasupra apelor stăpână
văd lumea cu alți ochi
de piatră
023.282
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “și sufletul poate fi monobloc .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14022779/si-sufletul-poate-fi-monoblocComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAmă bucură trecerea ta pe aici, ca de fiecare dată, și îți mulțumesc pentru felul cum vii, cu momente din realitatea apropiată, pline de frumusețe și impetuozitate. consider și acest lucru un talent.
0
mi-a amintit de-o dimineață în care privind cerul am văzut o linie albă in urma unui avion. linia aceasta la un moment dat despărțea un nor in formă de inimă. îl desparțea în două. culmea, la milimetru. asa se vedea de pe pămînt. am întîrziat jumătate de ora la serviciu, dar parcă n-a mai contat.