un fel de mecanică

Imi place mai ales strofa a adoua a poemului, mi se pare ca are intr-adevar nerv. Cuvintele curg bine, sacadate, ca o moara. Mie unul, insa, mi-ar fi placut un final in forta, ceva in genul acelui foarte frumos \"imi ridic privirea ca o mitraliera, in jur nimeni\". Caci, in fond, rotocoalele pentur ziua de maine sint, mai ales, dureroase (cel putin ma convingi de asta in strofa a doua, insa apoi vrei iarasi sa-mi fie totul usor).
Imi place si acel \"din mine\", mi se pare perfect ales.
Toate bune,

nu văd rostul punctelor de suspensie din titlu, cum în general nu le văd rostul în poezie, dar ăsta e alt subiect.

aș sugera permutarea versurilor finale

fac rotocoale
pentru ziua de mâine
din ce în ce mai ușoară

în rest, cu plăcerea lecturii

dintre poeții preferați zăbovesc asupra cuvintelor mele înseamnă că ele au reușit să transmită ceva.

Paul: cu atât mai mare bucuria cu cât rememorezi cuvinte de-ale mele pe care aproape eu însămi le uitasem pe undeva...

rotocoalele sunt cel puțin dureroase și îmi pare că finalul nu putea fi altfel. oricum, nu este ideea unui ușor în sensul de \"să-mi fie totul ușor\".

Radu: varianta propusă este foarte armonioasă ca mod de legătură cu versul anterior și mai mai că mă tentează să schimb acolo, dar, mă oprește același mereu motiv al păstrării sensului inițial al cuvintelor.
cât privește punctele de suspensie, pe undeva împărtășim același sentiment de \"repulsie\" față de ele, deși, au rostul lor, nu le putem exclude fiindcă nu ne plac. aici, însă, deși sugerează acel ceva, voi renunța, totuși, la ele, pentru motivul că și în lipsa lor, titlul convine.

2 prezențe care mă onorează. mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu