suntem cuprinși în propria dimensiune

poeziei strica poezia, dupa parerea mea. e prea bombastic, in primul rand, si prea mura-n-gura. ca parca daca ii zici asa din prima cititorului tot ce vrei sa spui cu poezia asta, adicatelea din titlul transmiti tot, s-ar putea sa nu mai vrea sa citeasca si restul, sau, si mai nasol, sa nu fie poezia destul.
asta imi aduce aminte de o chestie favorita din muzica frumosilor de la celelalte cuvinte, care spuneau la un moment dat : \'nu-mi da tot intr-o zi/ zile noi vor veni/ orice-ar, orice-ar fi,/ nu-mi da tot intr-o zi\'.
parafrazand, spun, otilia, nu da tot din titlu! :)
deci, parerea mea ar fi sa umbli putin la titlul ala, fiindca poezia e chiar reusiat, si-i pacat de ea.
mi-au placut, in special, destainuirile despre lasitate ale cocosilor si saritul pe marginea zilelor. penultima strofa explica putin cam mult, zic eu...
mai viu, desigur... :)

are dreptate Anca, imi place poema, originala, cocosii oricum am o probl mare cu ei....bine i-ai numit....go on

încântată că mi-ați venit în întâmpinare!

Anca, promit să mă gândesc la un altfel de titlu. Mă bucur că ai remarcat partea aceea.

Anni, de asemenea, mă bucur că ai găsit originalitate în aceste versuri.

Vă mulțumesc și vă aștept.

Ottilia