Poezie
de atunci fustele până la genunchi mi se par cele mai elegante
pun în valoare
1 min lectură·
Mediu
îmi făceam de lucru prin curte
măturam frunzele toate erau la locul lor
dar trebuia să mătur frunzele
și numai în dreptul porții
ochii neastâmpărați săreau gardul
în timp ce îngânam un cântec de-al nostru
mai și fluieram când nu era mama prin preajmă
pe când era vremea să apari dădeam fuga
în casa a bună aveam oglindă mare cât sufletul bunicii
zâmbeam sfios lăsând o buclă să-și facă de cap
cu apă de colonie ungeam
în semnul crucii despărțitura dintre sâni
când te apropiai de fântână
inima începea să joace șotron mă îmbujoram
îmi netezeam rochia de diftină cloșată
ieșeam la drum cu stropitoarea plină
privirile îți curgeau lin spre picioarele mele
părea că ți-e sete aș fi adus o cană dar
te fâstâceai și treceai mai departe
și
(13 sept. 2010)
002.228
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “de atunci fustele până la genunchi mi se par cele mai elegante.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13953476/de-atunci-fustele-pana-la-genunchi-mi-se-par-cele-mai-eleganteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.