cu_vântul de seară

la 70ºF la tv încă se vorbește despre tero dincolo de sticlă orașul într-un glob de tăcere cu florile lui înnoptând una lângă alta ca niște păsări copii plutesc în surzenia cât un chiot perechi nu simt să-și spună ceva de teama de a nu fi urmărite de gânduri imigrante e-o liniște surprinsă la furat de oameni singuri merg prea repede pentru liniștea asta tulbură acorduri arabe dintr-o mașină se vorbește de tero pe toate canalele de atâtea biserici goale unde le sunt îngerii e plin de fructe și legume să nu-și mai uite drumul spre niciunde o femeie cu părul ciupercă râvnește la tristețe nimeni nu vrea să dea de pomană un lucru așa neprețuit se pierde înciudată într-un vârtej care o subțiază până la dispariție orașul o ia în sens invers se scufundă într-o gură de canalizare uitată deschisă inima mea înghite în sec tăcereeee în care nu mai am aer iar dincolo de sticlă lumea s-ar putea fisura la o simplă atingere de poet prins la granița dintre muze se moare pentru