întâlnire bucolică

vino la țaica mă strigă în timp ce face cu mâna să alerg repede la ea un unghi drept viu dacă nu ai văzut așa ceva poți măsura cu ea o viață în singurătate adusă de spate e greu să mai ajungă la înălțimea anilor ce femeie făcea turte pe plita sobei în odăița joasă în care doar un copil de zece ani putea să stea vertical de unde izvora dragostea și hărnicia o întrecusem de mult mă rușinam în fața ei pe cât era de mică sufletul îi era un giulgiu pe care se vedea chinul de câte ori apropiam obrazul îmi rămânea soarele pitit la umbra ei un chip luminos cât copilăria mea făcea turtele cele mai bune umplute cu descântece de dragoste și te îndrăgosteai vin țaică îngenunchez ca să o pot privi în față (25 iunie 2015)