oricealtceva

poezia aceasta este geniala.
vreau chilian.

ce e misto aici e ca ai jonglat in jurul ideii atat de mult incat nu prea te-ai identificat. da-l dracu de rolex,
cineva sa o p r e a s c a invazia de biti.
:)

ma voi lega mai intai de cele ce nu rezoneaza ..
cred ca finalul isi pierde farmecul prin repetitia titlului, ma asteptam inainte sa deschid pagina sa fie un final legat de titlu, cum se obisnuieste, dar reproducand ai pierdut mult din
efectul sau.. si cum stim prea bine, in final sta tot impactul poeziei, ar trebui sa fie cel mai sugestiv.
plus ca ai mai repetat cu o strofa in urma
cred ca isi pierde nuantarea si devine cumva prea uzitat
apoi de bine:
poemul pare construit dintr-o suflare. fara alte reveniri,
poate cateva retusuri, per ansamblu mi-a placut fiindca este
scrisa cu tristete si poate mai mult, este scrisa ca un fel
de refulare,
ma refer la
\"de la o vreme M devenise o limbă de clopot în mine.
nici nu se vedea prea bine\"
nu vreau sa fac acum psihanaliza :) dar e un vers
de o tristete mare,
si cu un foarte mare recul.
mi-a mai placut cum s-a oprit \"și mersul pe jos\"
un fel de freeze time, stop the pain
felicitari

mie imi par trei tablouri reusite, justificand cumva drama din
utima strofa, \"ei nu se gasesc niciodata\",
o poezie scrisa cu un ton obiectiv dar din care reies clar implicatiile personale, prin stilul in care este scrisa, datorita tonului nostalgic, ba chiar mai mult,
pot sa fortez sa spun tristete,
finalul te duce cu gandul la o scena amplasata intr`un cadru real, evident, ce strigat poate fi mai grav decat strigatul de lupta, strigatul spre moarte.
mi-a placut mult poezia,
asa sa stii
iar chestia asta mi se intampla din ce in ce mai rar pe agonia.

de asemenea, contrar perceptiei mele stafidite.:)

cred ca ela si-a schimbat registrul, sau imi pare mie astfel, mai cred deasemenea ca ultimele scrieri au o influenta personala adanca, adaptabilitatea la situatii oculte, ce se petrec dincolo de luminile rampei, unde procedeele stilistice nu se etaleaza public, unde nu e intamplator nici cui si nici unde, ci cum, intrebare filtru, cu doua optiuni de raspuns..
da
sau nu.
si esenta divinului, care pentru multi devine un top-of-mind, fara alte sensuri identificabile.

\"oamenii rafinati simplifica lucrurile complexe\", citez pe steinhardt cu o evidenta simpatie pentru persoana si cronica lui traian.
multe succese pe viitor.

doamne dumnezeule, a revarsat atelierul.

prea multe repetitii \"m-am, m-ai, le-am,\" etc, remarc tonul nostalgic totusi, parerea mea e ca e un poem previzibil, mai ales finalul..

facand, evident, abstractie de \"fost\".
ar fi.

titlul chiar nu e o eticheta potrivita textului, iar reciproca e valabila daca textul ar fi fost complet.

elis, pozele tale sunt minunate, am vizitat si galeria de la bio si am ramas impresionat, o singura sugestie daca imi permiti, \"peretii au miros de moarte\", este foarte folosit, in rest textul mi-a placut, se contureaza frumos in jurul imaginilor.

\"negatio\"

eu cred ca se pot aduce argumente si fara sa ne rotim DOAR in jurul a ce inseamna atelier, reco, & stuff. sunt criterii de catalogare fade..nu e cel mai bun text al elei dar nici nu merita unele apelative. asta tine mai de seama de unele orgolii. comentarii precum \"ma dezamagesti, text jalnic\" ma fac sa nu cred in credibilitatea unor comentatori, sa nu zic de bunavointa. dar, intr-un model de comunicare bilateral asimetrica nu exista zona win win asa-i ?

\"Singura usurare din dimineata asta e de ordin fecal\". asta e fff. tare, uite, ca tot mergem pe aceeasi linie, ce zice Dali:
....Rragaitul nu trebuie insa inclus in categoria vanturilor colicative, după cum nici in cea a murmurului ori a ghiortaiturilor pantecului, care sunt si ele tot vanturi, de acelasi soi, agitate insa in interiorul intestinelor si care intarzie sa se manifeste, cam cum se intampla cu prologul in comedie, ori cu vijelia inaintea furtunii. Sufera de ele mai ales tinerele fete si femeile care se-ncing foarte strans, ca sa-si scoata in evidenta talia, in cazul lor, spune Fernel, partea de intestin pe care specialistii o numesc coecum este aaa de plina de gaze si de strînsa, incat acolo ia nastere o adevarata batalie, ca aceea a vanturilor inchise de Eol in pestera din muntii Eoliei de altadata. Atata vant, incat ar fi de-ajuns pentru o croaziera intreaga pe mare, ori ca sa miste morile cu aripi.

m-am oprit doar asupra acelui fragment citat,
remarc al doilea fragment si sunt total de acord cu el. cred
ca si cartarescu la fel.

in titlu a se citi \"triple bottom line\".
\"foarte naiv\"

discursc greoi, apoi
\"îmi plâng gândurile peste trăsăturile din veci ale chipurilor voastre.\" come on, pretiozitate, o suficienta doza de patetism plus ca toate elementele nu duc la un echilibru, se vede ca inspiratia nu este o tensiune suficienta.
iar dezvaluirea din final duce spre o falsitate colerica, asta tine si de anagogia individuala zic totusi, dar nu se sustine in fata unui public decat fiind doare naiv.

mie mi se pare cumva fragmentat.iar inceputul imi pare lacrimogen si fortat, \"iluzia a devenit un ghem\".
spre final devine foarte fain
cred ca acolo ai inceput sa te concentrezi
o simpla parere

stimate coleg domn Daniel Carlea, tin sa te contrazic si anume:
dr.agon vladutz ne prezinta o situatie ipotetica, si tind sa fac o paralela cu bukowski, care incepe astfel \"Acest roman este pura fictiune și nici un personaj nu intentionează sa portretizeze vreo persoana sau vreo cobinatie de persoane in viata sau decedate.\", acelasi bukowski, care spune \" - la-mi-o tu la laba.\", fara absolut niciun apropo, poemzia e de o sensibilitate parazitiana, la modul \"femeile urate ar trebui impuscate ca ne sperie, reamintesc pe Kant, care spunea \"E frumos, ceea ce place fara a exista vreun interes\", si te intreb si eu ce e devenirea ? de ce sa devina poezie de medie o stare de fapt ? de ce crezi ca poetryka ar face un compromis de dragul fiindului in activitate ?

yu/liane, poemzia ta e ca un afrodiziac pentru masochisti, e amfibolica, iar tocmai fatalitatea finalului imi induce o stare atrabiliara.