Poezie
corpuri deschise
1 min lectură·
Mediu
din oraș nu mai rămânea nimic
doar corpul rotea ceasurile
în sensul unui bărbat gravat în epidermă
târziu
straturi straturi de gânduri
desfăcute de corbii din squar
și râsul meu acoperind palme ridate
degeaba închideam emoția în ochiul stâng
se întipăreau cuvintele
deveneam femeia-manuscris
pentru un singur cititor
încătușat de propria curiozitate
mă opream la fiecare colț de stradă
să număr pașii greșiți
să rup celule din mine
să le arunc într-o gură de canal
după fiecare ieșire din orice oraș
mă uit spre Dumnezeu
și îl mai întreb o dată
de ce până la mine sunt doar labirinturi
și mormane de corpuri?
0134.763
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “corpuri deschise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/228252/corpuri-deschiseComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc. Am lăsat acum versiunea inițială (nepostată) a versului ultim (nu știu dacă e mai fericită ca cea citită de tine). Nu știu dacă \"înainte\" era mai esențializată scrierea mea, am avut și voi mai avea de scris, în multiple registre.
Ela
Ela
0
Așa mi-a venit să spun. Nu e o răutate dar în poem părea că vrei să-i pui unele întrebări. Textul e curgător, vorba lui Baudelaire și uneori asta e un indiciu pentru verosimilul spunerii. Cu stimă!
0
Da, o las așa, așa cum s-a creat ea și cum își are senul în mine. Mulțumesc.
Silviu, nu pot scrie \"după\", este spre sau înspre. E o căutare a ochilor, întrebători, desigur. Mereu. Și cu ruga inclusă. Mulțam fain.
Ela
Silviu, nu pot scrie \"după\", este spre sau înspre. E o căutare a ochilor, întrebători, desigur. Mereu. Și cu ruga inclusă. Mulțam fain.
Ela
0
* sensul
0
mă opream la fiecare colț de stradă
să număr pașii greșiți
să rup celule din mine
să le arunc într-o gură de canal
mă gândeam Ela mă gândeam
citind
că eu nu mă mai uit după dumnezeu să-l întreb de ce
știu că se uită el după mine
m-am convins
să număr pașii greșiți
să rup celule din mine
să le arunc într-o gură de canal
mă gândeam Ela mă gândeam
citind
că eu nu mă mai uit după dumnezeu să-l întreb de ce
știu că se uită el după mine
m-am convins
0
Mă bucură, cumva, că poți spune asta. Eu rămân prin esența mea o Întrebătoare, chiar și atunci când pre-simt răspunsurile sau îmi sunt lăsate oarecum vederii. Mulțam.
Ela
Ela
0
Distincție acordată
cred ca ela si-a schimbat registrul, sau imi pare mie astfel, mai cred deasemenea ca ultimele scrieri au o influenta personala adanca, adaptabilitatea la situatii oculte, ce se petrec dincolo de luminile rampei, unde procedeele stilistice nu se etaleaza public, unde nu e intamplator nici cui si nici unde, ci cum, intrebare filtru, cu doua optiuni de raspuns..
da
sau nu.
si esenta divinului, care pentru multi devine un top-of-mind, fara alte sensuri identificabile.
da
sau nu.
si esenta divinului, care pentru multi devine un top-of-mind, fara alte sensuri identificabile.
0
de asemenea, contrar perceptiei mele stafidite.:)
0
un poem plin de forță. o imagine a omului aflat in disperare. asta vad eu din poem, dincolo de imaginile grav atinse. Un poem in pofida inchiderii ochiului stang.
Cu prietenie Paul de Gorban
Cu prietenie Paul de Gorban
0
de ce până la mine, domnul meu, sunt
mormanele corpuri deschise?
mormanele corpuri deschise?
0
Ionuț, cred că există răscruci unde poposim o vreme, chiar și în poezie. După drumuri parcurse, după căi și timpuri, vine și acest moment în care alegi altă lumină, în căutările tale. Da, în ce mă privește, răspunsurile nu sunt niciodată singulare, nici măcar dihotomice, sunt nuanțate, infinitizându-se. Mulțam.
Paul, cred că aici este o anume forță dincolo de cuvânt, nu disperare, cel puțin nu în interioarele autorului. Iar singurul ochi deschis, așa va rămâne. Mulțam.
Dorin, nu știu de ce, dacă ai citit prima variantă a finalului acestei poezii, dar era foarte asemănător cu întrebarea din comentariul tău. Mulțam că ai \"văzut\".
Ela
Paul, cred că aici este o anume forță dincolo de cuvânt, nu disperare, cel puțin nu în interioarele autorului. Iar singurul ochi deschis, așa va rămâne. Mulțam.
Dorin, nu știu de ce, dacă ai citit prima variantă a finalului acestei poezii, dar era foarte asemănător cu întrebarea din comentariul tău. Mulțam că ai \"văzut\".
Ela
0

se pare că ai revenit la esențe, cândva atât de inspirate!