I. Locuitorii(continuare)
Și Nicolae-i azi bătrân
De nici nu poți să-i numeri veacul,
Câte văzute-i șad la sân
Și câte a-ndurat săracul.
Știind lumea prinsă-n rele,
Neputință-n
mă simt mai liber când aripile imi dorm in lanțuri
atunci pot să visez cu neființa
s-ating părul pubian al dincololui de posibil
nopțile rotunjoare până la palme deschise
nebunul injură in
PARTEA I.
I.Locuitorii
Din vale repezi cresc fuioare,
Urcând rotinde, ca un duh,
Făptura lor cerând spre soare,
Tot destrămându-se-n văzduh.
Acolo, pe pământ, e moara
Străină-n taină de
Nu-mi spuneți să nu beau. Așa mi-e soarta
Și, da!, străine. Recunosc: îmi place,
Când zumzetul realului mai tace
Și către Cer se redeschide Poarta.
Dar Iadul a-nceput să mă atace
Gheena vine
