Poezie
sonet
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi spuneți să nu beau. Așa mi-e soarta
Și, da!, străine. Recunosc: îmi place,
Când zumzetul realului mai tace
Și către Cer se redeschide Poarta.
Dar Iadul a-nceput să mă atace
Gheena vine des la mine, moarta...
Ulciorului c-o mână îi țin toarta
Iubita mea nu mai cunosc ce face...
S-a despărțit de mine ca de-un vierme
Ce te mănâncă de nu ești atent.
Bețivii cântă în oraș, la ferme
Și neuronii-s prinși ca în patent.
Femeie, geme cu icniri mai ferme
Și lasă-mă pe mine să fiu lent.
001858
0