moara din padure

PARTEA I. I.Locuitorii Din vale repezi cresc fuioare, Urcând rotinde, ca un duh, Făptura lor cerând spre soare, Tot destrămându-se-n văzduh. Acolo, pe pământ, e moara Străină-n taină de păduri; În pragul ei stă azi Mioara, Cu trupul ei, șirag de muri. Și-i Nicolae pe aproape, Un moș sfătos, cu basme multe, Ce sufletul putând s-adape De ți-ai opri, ca să asculte. E tainic locul și pierdut În viața dulce de poiană Că totul pare-aici cusut Din raze lucii de Morgană. Un pârâiaș cu ape line Subjugă păsările-n zbor; Și-n urmă ciocurile-s pline Și plin de apă trupul lor. Sunt alte reguli, năzuințe, Căutând spre alte zări, Cu feluritele ființe Trăind ca-n țeluri de visări. Cât văd ochii, doar pădure, Þară-n veșnic zâmbet port. Neștiută de secure Și de ochiul lumii, mort. Verdele poienii, cerul Parcă veșnici, nici vreodată Aducând spre tine gerul Dintr-o viață stând uitată.