Nu-mi spuneți să nu beau. Așa mi-e soarta
Și, da!, străine. Recunosc: îmi place,
Când zumzetul realului mai tace
Și către Cer se redeschide Poarta.
Dar Iadul a-nceput să mă atace
Gheena vine
mă simt mai liber când aripile imi dorm in lanțuri
atunci pot să visez cu neființa
s-ating părul pubian al dincololui de posibil
nopțile rotunjoare până la palme deschise
nebunul injură in
I. Locuitorii(continuare)
Și Nicolae-i azi bătrân
De nici nu poți să-i numeri veacul,
Câte văzute-i șad la sân
Și câte a-ndurat săracul.
Știind lumea prinsă-n rele,
Neputință-n
PARTEA I.
I.Locuitorii
Din vale repezi cresc fuioare,
Urcând rotinde, ca un duh,
Făptura lor cerând spre soare,
Tot destrămându-se-n văzduh.
Acolo, pe pământ, e moara
Străină-n taină de
