Ochian Nicusor

în primăvara asta, au înmugurit flori de gheață pe prispa casei au înflorat până și geamul odaii le priveam, și am întins palmele’amândouă să le culeg s-au bucurat întratât de mi s-au

Dincolo de răsărit nașterea de piatră arde statui de lut dincolo de răsărit diminețile nu renasc plutesc mantii cum nori de cenușă aștern asfințitul dincolo de răsărit buchete de

Sunt zile precum furnicile mișună în interiorul meu ca niște buldozere îmi împing organele spre lume bucăți, bucăți îmi sparg scoarța cum boabele de fasole plesnesc ușor, ușor și... ahh! tu

plopii de langă bloc gazde croncanilor negri printre frunzele ruginii vrăbiuțe mănâncă firmituri de pâine aruncate pe geam de vecina de la doi trag obloanele pereții mai reci, mai mici,

gândurile spoiesc cu var zmoala somnului și morții privesc pe geam cireșii s-au scuturat de floare peste pământul uscat și mamele nu-și mai plâng copiii nenăscuți bunica ar vrea să-și plimbe

m-a luat un dor de plimbare, cu mine, printre toate cele prin lume, printre oameni, pe străzi noi-vechi soarele îmi topește mersul pe asfalt, umbra mă ia de mânecă să văd oameni buluc, gălăgie,

Goliciunea din ochii tăi mă face să mă simt pe plajă la nudiști dezgolit de ziua de ieri în jurul meu, doar oameni goi pentru ziua de azi sub o umbrelă mare, ferită de soare, șade o bătrânică

pătură de stele în jurul ploapei ploi de meteoriți calătoresc de pe o planetă pe alta de la un vis la altul din gând în gând din mintea mea din mine se strâng în cerc frânturi dintr-un film

După sfârșit rămân grămezi din noi mormane de nimic în nimic până când și nimic începe tot din nimic până când și nimicul are o oarecare însemnătate “la început a fost Nimic” sau poate

Spune-i hai spune-i Tu de ce m-ai dat harană pământului vecin lighioanelor de subsol întortocheatelor labirinturi de întuneric să-mi hrănesc rătăcirile cu fructe nu nu cu fructele din

Ciugulește-i muțenia și arunc-o\'nvânt Trăiește-n întuneric puternic fără de avânt Desfată-i cuvântul în mugurași de vânt Adună-i suflarea\'ntr-un cuvânt Tunete mute-i pângăresc liniștea Cerul