Oancea Sorin

fluturi albaștri și multicolori pe bec ( - 137,80 - concurs de poezie Agonia - Iarna) arunc o filă pe lampă la tine din voce (îți tună fragmente) mă aud diluat pe o frunză în

"Mi-e mai sete decât Setilă. Pe stradă mâine, femeile cu pahare pline cu apă mă vor opri. Va fi insurgență, stăvilare vor pune pe râuri; Dunărea, Dunărea! se va dezgheța doar pentru mine. Mi-e

acum că m-ați cunoscut în neliniștea mea, vreau să-mi spuneți cine sunt. eu o să dansez pe balustrada imperiilor, fraierilor care n-ați văzut pacea. cută cu rid, balansul mă înviorează așa

totul e ín la minor și apăsător straniu cã a venit și un nor obscur că se ascunde în dor totul e în la minor și apăsător ca un trăgaci la televizor ca un radio bruiat pe coridor totul e în la

Tulpina îi era dulce Glia se adăpa cu ploi Foșneau gâzele peste Furam mere proaspete Eram zglobii prin praf Venea iarna pe cer Stoluri de ciori Curtea era pustie Se ascundea prin pod Viață

Eu sunt apusul - iepure amăgit de goană prin omăt jilav! Eu văd prin ochii durerii cu pupilele tale mari de frică... Predicat uitat! Eu mă uit - pierdut între labele tale fioroase de iepure

băi nimeni, te-am cunoscut într-o piață publică din centru, băi nimeni, alb peste norii albi de cer senin. băi nimeni, uscai vântul de miros de trandafiri copți, băi nimeni, cu o pompă în

îmbrățișarea, ac cu ac; șoarecele cu pisica: "drag ne-a fost unu' de altu' printre triunghiurile isoscel"; regăsiți de celălalt ochi cu ochii mai aproape de glie spiral, înspre străbuni în

Povestim... povestim... povestim datorită acestei iubiri de învățătură. Am o pălărie care vorbește prostii și se crede prea sus pe scăfârlie, e fierbinte, fiartă de focul solar. Mă frige pe

Mă spiralam - un cartof pe băț - amețit de sincer... de calm; în lipsa verii. Tu încurcai pe serpentina mea ademenitor de abruptă, vie în amurgul îmbujorat; aleea de vise cu frunze căzute

Tinerețe... o altă, inutilă, alergică, alegere... a unui oarecare ascet anxios... cu dragostea fie agapia... fie eros... Doar o psihotraumă... nedescoperită de terapeuții

am impresia cărării de sub pod dar atingerile tale te mărunțesc într-o înșiruire de neplăceri scăzute din promisiunile ieri-lor nici impresia însă nu ajunge sădită chiar în sinestezie

Despre cerc ne-a învățat Nichita la o oră de nisip. Lecția a durat puțin, prea-puțin. Când s-au dat premiile de final de an, în vară, de cireșar, nu a fost nicio medie de 10. Părinții l-au hulit pe

Închis pe insula românia se spune că însuși Napoleon s-a stins odată cu neonul din camera mea când am dat pagina un întreg cortegiu funerar în reqviemul acestuia pe drumul spre groapa sa

Cântecul de lebădă al generației Noastre sună ca o gâtuire. Laringele se cutremură de revelații. Spuma mării... spuma mării... Clinchet de cupe, artificii&artificii; Noi mai albi cu probleme

Instabil cu fiecare cuvînt omul se deplasează oricît ar fi stat în rînd de cuvinte ce-l situează pe o hartă de puncte cu cîteva hașuri clare a lecturilor bune de om. Umbrit

Suntem umbre ce dansează în carne, pași ce apasă în oase... suntem gândurile care fumează răsăritul... pe un vas de croazieră printre fantome, tâmpi de știință, îngeri cu ochii

Ai să țipi rece cum e realitatea o să crezi că asta e singura opțiune Nu cred că ai văzut un chin în care să nu fie și dor curbat de opțiunile imposibile Ai să-ți tuni dezamăgirile cu

șeful nostru ascultă manele, zicem noi că are o slăbiciune, altfel e priceput. noi, diverse: metal, rockabilly, punk, electro; el zice că n-avem gusturi. ne urăm de fel pentru chestiunea asta de

s-a rupt un fir în lipsa ta printre celelalte jucării scămoșate un fir de aur alb cât o viață de om cucernic pe fața oglinzii un solemn stâlp electrizat de viața celorlalți mirați exact la

am un virus în mine sunt un virus care caută razele soarelui din fiecare gazdă casă primitoare pentru cer am un virus în mine crăpat cu fiecare rază din el mor fluturii galbeni de jale și

să știi că-ți dau o cafea în oraș dacă citești poezii cu gura largă a vadului trei la zece lei curioși de prețul libertăți de a veni la vitrină sunt curios cine este omul alb cu apă de foc în

totul a început de la apă clocotind în ibricul roșu clipind durerea din tine aerul meu se rarefia aburit pe masă ședea știrea zilei ai zis să luăm fiecare câte o bucată de zahăr dulce a fost

Doar în căști mai aud lumea pe care am crescut, ca o ciupercă cu ochii mirați, și, mirați - o bufniță uitată pe o bancă pe lângă care trec golanii și domnii, în același sordid prea-uman care mă