Oancea Sorin

Un zepelin - regnul păsărilor alungește cerul spre toamnă... din "bluetooth-ul" mașinii susură magic: "summer is gone..."; potecă către negura răcorită, umbrită între carpetele

Ai o durere de cap ai întru biblio- teci pline iar întru anestezic ți se năzare umbra unei umbre pleoapă rece... Stai în persoana a treia tu în oglindă drept grindă și ai o

Întinși muribunzi bolnavi pe paturi de fier chiar dacă Dumnezeu nu trage linie azi ei privesc prin smalțul tavanului direct cerul văd în ochii îngerilor pompieri cu stingătoare de suflete marea

purtăm semne de circulație pe noi le afișăm în locul emoțiilor prin traficul intens al acestei lumi informaționale printre fracturile cerului coborât la pământ de durere numai o clipă aici e un

Popii vibrau a forjă alto, și tenor. Soprane până-n măduvă ardeau vrăji de lanțuri rupte. Turnul întunecat mânca vodcă cu alune, lin, rece, bestial. Eram prins de scaun cu sârme

dacă dai cu bulgări, ai grijă să fie reci, să aibă gust de înghețată, să fie cremoși, să planeze corect, să se spargă perfect, să lase o umbră de zâmbet, să nu ceară răzbunare, să spună cine ești, să

să uit erupe imperativ în mine din vulcanul celeilalte inimi Vezuviul meu - adâncul stării cea care-mi bate pașii mici pune capacul peste oala fiartă și leagă un furtun pentru lavă un

Grija se suia pe pod Era dimineață, călduț, Fugeau valurile prin ceață Pe o parte un om De cealaltă o nălucă Toată zarea în față Un Monet sau Chagal Pe pod se trecea prin tablou Aprinse văpăi

Când îți dai seama că toată viața ai scris poezie cu p că nu ai citit să pricepi poezie cu P vorbirea ți se robotizează în autotune de ți-e dor de anii cu vocoder corzile lovite digital rotat

dimineața e o nouă recoltă de șoapte visate din zei uimiți de forța de a deschide Ochii noblețea umbrei lor strecurată în mușchii pleoapelor ar putea deforma orgolii

După ploaie iese melcul cu vorbe, șoptește, suspină... se tânguie pe frunze tăcut ca o ceață mioapă de cuvinte uitate... Îl caut în smârcul tristeții vitale distrat de catrene: virgine,

fluturi albaștri și multicolori pe bec ( - 137,80 - concurs de poezie Agonia - Iarna) arunc o filă pe lampă la tine din voce (îți tună fragmente) mă aud diluat pe o frunză în

"Mi-e mai sete decât Setilă. Pe stradă mâine, femeile cu pahare pline cu apă mă vor opri. Va fi insurgență, stăvilare vor pune pe râuri; Dunărea, Dunărea! se va dezgheța doar pentru mine. Mi-e

acum că m-ați cunoscut în neliniștea mea, vreau să-mi spuneți cine sunt. eu o să dansez pe balustrada imperiilor, fraierilor care n-ați văzut pacea. cută cu rid, balansul mă înviorează așa

totul e ín la minor și apăsător straniu cã a venit și un nor obscur că se ascunde în dor totul e în la minor și apăsător ca un trăgaci la televizor ca un radio bruiat pe coridor totul e în la

Tulpina îi era dulce Glia se adăpa cu ploi Foșneau gâzele peste Furam mere proaspete Eram zglobii prin praf Venea iarna pe cer Stoluri de ciori Curtea era pustie Se ascundea prin pod Viață

Eu sunt apusul - iepure amăgit de goană prin omăt jilav! Eu văd prin ochii durerii cu pupilele tale mari de frică... Predicat uitat! Eu mă uit - pierdut între labele tale fioroase de iepure

băi nimeni, te-am cunoscut într-o piață publică din centru, băi nimeni, alb peste norii albi de cer senin. băi nimeni, uscai vântul de miros de trandafiri copți, băi nimeni, cu o pompă în

îmbrățișarea, ac cu ac; șoarecele cu pisica: "drag ne-a fost unu' de altu' printre triunghiurile isoscel"; regăsiți de celălalt ochi cu ochii mai aproape de glie spiral, înspre străbuni în

Povestim... povestim... povestim datorită acestei iubiri de învățătură. Am o pălărie care vorbește prostii și se crede prea sus pe scăfârlie, e fierbinte, fiartă de focul solar. Mă frige pe

Mă spiralam - un cartof pe băț - amețit de sincer... de calm; în lipsa verii. Tu încurcai pe serpentina mea ademenitor de abruptă, vie în amurgul îmbujorat; aleea de vise cu frunze căzute

Tinerețe... o altă, inutilă, alergică, alegere... a unui oarecare ascet anxios... cu dragostea fie agapia... fie eros... Doar o psihotraumă... nedescoperită de terapeuții

am impresia cărării de sub pod dar atingerile tale te mărunțesc într-o înșiruire de neplăceri scăzute din promisiunile ieri-lor nici impresia însă nu ajunge sădită chiar în sinestezie

Despre cerc ne-a învățat Nichita la o oră de nisip. Lecția a durat puțin, prea-puțin. Când s-au dat premiile de final de an, în vară, de cireșar, nu a fost nicio medie de 10. Părinții l-au hulit pe