Oancea Sorin

singura simfonie perfectă e pâlpâitul lumânărilor, acest limbaj universal al fricii și iubirii care ne potoloște elanul dintre o umbră și alta; cum de fapt cred că s-a aflat, toți suntem

era un accident de circulație a înroșirii prin sânge un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues o lume indiferentă trecând printre necunoscuți în timp ce ploaia rece o spăla de

Am un trup .mpeg, și, altul .avi, pe o felie, zgâriată, de cristal, unde îmbătrânesc pentru a mă risipi la rudele, și, necunoscuții mei aproape, ca dragostea cerului pentru noapte. Acest trup

Noi când mergem la supermarket murim într-un rai de ecrane. Eu dezlipesc în dada cuvinte din ziare online ca lumina artificială. Te sculptează ca o conservă în vinilul zgâriat al anilor

cînd l-au găsit erau pereții negri n-au putut să-l adune fără să-l rupă n-au știut să-l pună în ordine pînă nu au schimbat o întreagă generație de efemeride într-o clipă de clipit cînd l-au

Credeți în miracole ? sticlele mele de vodcă, țuică, gin și mezcal. Credeți în visele voastre care vi le îndeplinesc cu părul alb de spaimă că veți dispărea sau visele voastre seci se vor

te-ai trezit iar că-l reciți pe străzile astea de asfalt și gunoi cuprins de dragostea cea mai ascetică de kenoza în poezie spuneai că-l cunoști mai bine decât se poate vorbi contopit vers cu

"O mal! mal-u-le"; strigai curajos în sublimarea ta ancorat în viața altora, aspirator de bucurii nedrepte. Tot timpul. Tot timpul ascultai armonii de pulsuri cum rod în făr'delegea

Iubirea ca o grădină plină cu trandafiri albi roz roșii îmbujorați cărnoși unii cu țepi moi alții blânzi și cei mai mulți tari se uitau spre ochii mei spre fața mea spre frumusețea mea Eram aplecat

Nu mai e nevoie de roboți ci doar oameni în tablă de idei și automate miliarde de nimeni pentru nimic Nu mai e nevoie să plângi de amor durerea și patima te fac sac un nou experiment al

Desenează un ochi mare cât toată fila pune peste irisul lui albastru de nu mă uita îmbolnăvește irisul cu urechi mici ca de pojar simte durerea acelor bube de fiecare dată când desenezi un ochi

Spice albe ... ...părul la fel de uscat vals... în vâltoarea falezei ...inundată cu lumină sub norii ăia...epitalamuri ...ochii hoinarilor... spaimă chemată o parte haimanale mulți la

nu am știut când s-au adunat norii părerilor voastre am aflat când ploua că sunteți lacrimile pământului din ghioceii plantați în pădure sub regina nopții mie îmi place să suflu în păpădii

S-a căit 13 ani, tot umbre avem între coaste. Visele mele nu pot fi cu voi! Am devenit o elegie izolată de boala unei nații de popândăi veseli.. . Să nu ne simțim ofensați! Par cuvinte

E un bazar de clepsidere echilaterale cu prețul negociat de iubiți ce nu au loc să înțeleagă bruma și nu pricep de ce sunt dezamăgiți ei par poeți pentru că a lor vorbe nu sunt a lor ci din

Vrei să te ridici? Poți să deschizi frigiderul căutând elementul metafizic din înghețarea peștelui curățat? Știi surpriza pe care ți-o vor face... Coborâm din scara de bloc curioși de dragostea

Apare vulturul peste capul meu cu capul în nori cu corpul aici Cu el e un șoim care-mi vine mănușă cu capul în nori cu corpul aici Apare în picaj de vânător de umbră cu capul în nori cu corpul

verde reflex pe aripi de titan, vâsle în camera areflexivă... apă din apa lunii... clipa când se mijesc lacrimi din bani lipiți de verosimil dezolant cu aripi grele din manufactură, absent,

Cândva eram o poveste frumoasă povestită copiilor când adormeau, cândva... Vedeam cerul cum se înalța peste pământ când eram povestită. Din obrajii lor, roșii ca Marte în

Orașul era un cer încâlcit de cabluri... loc cu bârfe proaste... un alter ego din vestul sălbatic... Orașul era mort la revoluție dar și viu în fiecare ungher. Iacobini mânjiți și fără

deschid servieta goală pe câmp o las să respire miriștea deasă de fală din tinerețele cu iubire un blestem orologiu-bală circula trist cu uimire printre semnele de boală căutându-mă în

Nu știu de ce stau pe o cracă (nu sunt corbul cu cașcaval) și văd cum se scurg frunzele în calea unor pași pierduți pe aleile iubirii și româniei (așa cum vă spun) ca într-o poveste punk cu

sunt din țara de la apus de răsărit, patria oximoronului, a manelelor stinse și a nepriceputului. țin să mă prezint pentru cei mulți, ca nimeni din cei care văd și aud să nu-mi piardă