Oancea Sorin

Ești o daltă perfectă, iubito, cerul se trage perdea peste fereastra ta; suspendați: lucrătorii de la drumuri și poduri; pescărușii în cor de slavă, în chip de îngeri, turturelele din

Dacă ar fi să te uiți spre cer ai căuta Soarele, un ghiocel; ai căuta absolutul, o vrabie; ai căuta infinitul, o căprioară; ai căuta pușca?(te-ai mai gîndi?) La ceas te-ai uita la orar să

Marți sau luni, într-o zi, se face chetă la noi în pub, pintul de bere rece, pintul de limonadă, și pintul de cafea, apoi se deplânge starea papirusurilor, a scrisorilor, cărților, ziarelor,

Sunt o linie indecisă, pentru mine e drept, pentru poet e strâmb... Pentru cine? dacă liniile sunt limitele, eu nu sunt... dace liniile sunt înșiruiri, eu nu sunt ore dacă sunt

sunt un nefericit într-o silabă așteptând motivul light din fumurile mele prin furnalul pe care-l numesc persoana mea curge vodka zării voastre arde totul și îl sterilizează până la ultimul

peste aripile fluturelui - un fulg scădea lent lupa mărind ochiul roșu ca roua - lacrima de dimineață lumina

Prin noi înflorea melancolia, crizantemele de toamnă a lumii. Acele ceasului la douăsprezece și jumătate sau șase fix... Coloana infinitului ne privea fără chip, poate un naos vertical? O mare

Umbra-mi zace pe asfalt, în hamacul trecătorilor pe stradă. Cerșesc un pat cald. Din mine iese dorința lor ca o duhoare. Un zeu gol fără puteri divine și tunete. Þipar pe uscat jelind viața

Pe insula asta uitată, uităm de noaptea din România în care ne-am cunoscut. Vezi cum trec peștii prin apa caldă în amiază? Mă vezi dizolvat în lumina udă din apa asta? Ți-e dor de uimirea mea? Am

ea este o girafă care se uită peste mititica de ea are și capul mare nimeni nu poate înțelege ca ea orele pentru că în ceasul ei a curs nisip și fiecare limbă indică o altă curgere decât

în dimineața asta într-un mall din România un englez pierdut căuta ieșirea în zorii aceștia un ins bizar în costumație lipsită de bună purtare căuta aprig să găsească drumul spre ușa

Voi numără fiecare fulg din aripă cu visul din el ca o catapultă filosofică medievală șterge-voi pantofii de praf căuta-voi geana dimineții din întunericul vorbăriei similar cu viața albit rece

Am un text turban-valah capac/pac-pac! poc-poc?; mă doare, mă animă, mă ia de inimă un text - poveste cu eroi căzuți/învinși, din doi... în doi - în noi strigoi, chiar mai răi, în text

Sorbeau lent din licoarea cu parfum de toamnă, în liniștea amezii tolăniți pe canapelele din cafeneaua metareală. Un "five'o'clock" cu straie de domni, deși fiecare dintre ei ar fi gustat câte

Mare scofală? O lumină peste noi care ne doare pe retină... Mare scofală? Se termină și vorbăria, pardon, verbigerația mulțimii de neofiți incomplet diferențiați. Din durerea nopții străbat

Azi nu Azi nu Azi nu ambele pisici plâng de foame în acest pat ros de citit ambii câini rod în sec cu bale literele până la os Azi nu Azi nu Azi nu piatra din mine este

Asediul anecdotelor cu ceas scump devine un ticăit de inimă artificială pornită să se facă proteică ca o bucată de caș zvântat, dar o singură lovitură de clopot care cade fix între zi și

Seceratului - cu laser - câmp smălțuit, câmp putrid, îi descuiam umbra-n nuferi, coboram după guvizi... Acolo, în pârgul vieții cu tihna din larg de lac, zburau gâze asupra ceții dintre

E doar un blocaj de inspirație! Striga, cu o cafea pe masă, strâns de o haină din pielea lui cu mica lui grămăjoară de subiecte. Toate erau amare ca bila mare; se urcau iedere din casa

azi vă propun ceva nou/ nu știu ce să mai spun desenați un cerc din umbre/ priviți razele voastre prin întuneric alegeți liniștea/ viața și moartea azi e deja aici/ în trecere

La urmă am căzut înfrânt de zgură și gânduri mici La urmă m-am lăsat măcinat în pasta lumii La urmă am devenit o cușcă cu semne de întrebare La urmă i-am văzut și am înțeles unde mă grăbeam Ne

nu țin minte anotimpuri nici ore nu cunosc latitudini sau lungimi cu o viață dăm cu toți o vorbă cu un surâs deveneai o amintire când îți întindeai aripile pe chip și îți lăsai ochii la spate

până acum am fost un politician sensibil și cult plasele și năvoadele au fost labirintul meu spre minotaur ieri am ajuns la el și am luptat ca făt-frumos de picior am avut firul ariadnei ca