Oancea Sorin

De acolo, din ascunsele-ți taine, de unde drumurile ți se despart către răsărit, către libertate, apele ți se amestecă cu sufletele oamenilor. Multe cânturi porți în culcușul tău, multe zări

nu mai am orizont de lectură poezia închisă de uși unde suferă miasma suflete cuvinte-cheie albite de așteptări așteptare clink clink clink întrerupătorul scârț sertarul poc

trăiam într-o cochilie de cuburi strivită de privirile vulturilor mă târam ca un limax la mine în casă mă ascundeam între gelatinele surate traiul era un gest redus de melc lunecos care lăsa bale

privirea dăunează grav sănătății, un amic se lipise de un perete și ce să vezi click! de atunci a rămas cunoscut pe coperta unui magazin din America, de acolo l-a luat Andy Warhol și l-a lipit de o

Se moare în metal de un secol și tu mă obosești cu o decadă Cândva toți aveau un rulment uns pe o bârnă de lemn și fugeau... Am fugit din patria mea îmbrăcat în român și plâng de trei

* am trasat o linie verticală, dreaptă, de la mine la cer, din nadir la zenit; cei mai mulți în afară mă trăgeau de dreapta, grijulii cu carcasa, vroiau să o liciteze; eu trasam

m-am îndrăgostit de mare încât am murit pe plajă mormântul mi-a fost un pescăruș care vine să vă mai vadă toata viața mea a fost este și va fi un diluviu de lume

Un scaun pe zi e necesar ca o pipă stinsă și transpirația pe ceafă. Răd omonimele de paronime în neînțelegerea de fereastră deschisă de vânt cum face umbră pământului ca un om venit din abis.

Poezia formelor pare brici Se despart clar umbrele Nu e loc de stat în mirare Se scrie gol și clar cu cretă Se mănâncă cretă se face febră O rețetă veche din secolul 18 O explozie de forme din

Mai ții minte, suflete al meu, câte vise, câte boabe aveam în păr? Cum ne rostogoleam, printre zăbrelele de fân, copt, cu ochii, în tavan, orbiți de marele lampadar, scăpărând ca

Exilat pe un asteroid/ stafidă uitată în centrul casei comunale de cultură, căzută, de la ultima colivă. Micul păianjen trist coboară înfometat pe ață câte-o rouă pe cruce... A venit, iar,

plângeam într-un pahar sticlos toată dimineața tunasem încet eram neînceput deși mă turnasem pe limbă gust de cafea și cicoare din lacrimile mele scoteam roua despărțind-o de susurul de apă

Am văzut cum mă pot minți mințile Am văzut când mă pot minți mințile Am văzut tatuajul mincinos când s-a luminat camera Am văzut ce mă pot minți mințile de cum s-a luminat tatuajul

Luminile lumii în retina nelumii se nevăd. Durerile luminilor își ling rănile în culcușul de conuri. Peștera cu bastonașe e friguroasă de crapă gândurile, fisiune produsă de plânsul

eul meu cade într-un bulgăre se rostogolește prin troiene crește devenind soclul perfect pentru a pune capul omului de zăpadă este tapetat ca de Rodin de copii pe stradă ca pe o burtă de

Nu mai fiți indiferenți! Libertatea este tot ce n-ați avut și tot ați distrus de dorul de dor... Nu vă mai loviți copiii! Ei vă vor întoarce palmele deja înainte de răsărit și vă vor cocoșa de

stai într-o cameră însorită ai în tine o alta mai luminoasă camera ta e în alta mai mare toate patru pereți și un înalt înaltul din tine e cel mai sus camera ți-e strâmtă în raze pentru că din

Prima dată-mi călcai-n labirint cu drujba-n mână. Vorbele-mi ți se păreau mitraliere de gangsteri socialiști ce se adună în fața ta, speriindu-te cu gloanțe oarbe. Rămân însă statui

Dincolo e un nesimțit care nu uită în oglindă nici urgia simțurilor... Strigă din gură de șarpe în carne ca pulpele peste rotisorul în flăcări Ne urăște în nimicnicia lui cum

Eram fumători, umori, dureri, sânge de revoluționari, copiii unei revoluții îmbrăcați goth și hip hop, largi umbre de beton, ascunși în ciudățenie în grotele orașului. Zăbrelele celulei mă

Prin ochii din șoim vedeam în Oracol cum s-au întâmplat toate drumurile dorului. Un cer înnorat peste câmpul nostru peste comandantul îngenucheat. Trâmbițe și săgeți, lănci și scuturi. Noi nu

Este o masă mare ca aia de nuntă Peste ea o autostradă plină de prăjituri Sub ea picioare care se salută în secret Își spun "good morning" aproape imediat La masă e tărăboiul din oborul

o să fie o vară înghețată în chihlimbar viscolind o să ningă cu suflete albe și vii la final roua peste frunze înroșite va ploua pe zăpada verii sub covorul de frunze

o e perfect închis perfect deschis perfect uman perfect ... perfect ! prefect defect indecent prefect afect defect indecent prefect uitat în călimara timpului nostru Noi avem un