Poezie
Pentru împietrirea filosofală mă pierd în ploaie
1 min lectură·
Mediu
Eu descriu o piatră din mine
ca un nor de femeie venusiană
și mă înec de o lume în alta
cu vârfuri de cer și everest
cu privirea și auzul blocate
de gândul că totuși dragostea
e altceva decât să împietresc
mofturos la decuplarea senzuală
din eterul feminin al învierii tainice
Eu sunt prima piatră zvârlită
și doare căderea în os
cu toate lacrimilie
Tu ești norii deasupra
ești vulturii ești supersonicele
stele ce au sclipit și sclipesc
printre ultimele lacrimi și fulgi
ce înmoaie pietrificarea spaimei
Greu se echilibrează zâmbetele
dintre noi și creșterea pietrelor
printre copacii impari de vis
00802
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “Pentru împietrirea filosofală mă pierd în ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14177787/pentru-impietrirea-filosofala-ma-pierd-in-ploaieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.