Poezie
Steaua nordului tremura
1 min lectură·
Mediu
Aceiași bolnavi,
aceeași mizerie printre catarge,
muribunzii albiți de naufragiu...
Malul nopții, albastrul drum spre libertate...
Steaua nordului tremura, nălucă, dintre norii de ceață;
din infirmerie se auzea un muget prelung de durere.
Acum morfina, romul, nu mai au efectul nepăsării.
Pân' la urmă există un moment când toate drogurile dor.
Prora era o stivă de muribunzi asudați de frig.
Se tușea, mașinal, de singurătate, chin.
"...așa a fost descoperită America..."; strigau ultimii saltimbanci deliranți,
alții șopteau, în neant, că de desfrâu s-a ascuns steaua...
Căpitanul vasului cânta, bea rom, pân' se va trezi.
Așteapta lumina lină a dimineții,
dezmierdările coșmarului...
În jurnalul de bord acesta nu a fost un naufragiu.
Când a venit timpul regăsirii, acolo era scris acostare reușită.
001.274
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “Steaua nordului tremura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14154471/steaua-nordului-tremuraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.