Râmele dimineții în natură statică

Râmele intrau în răni.

Era frig, dimineață și liniște.

Eram singurul om scăpat din sârma ghimpată.

Auzeam strigătul!

Răsăritul devenise escapada mea

Multe sărutări ale vieții.

Viermuirea musculară îmi trezea leșul.

Se face ziuă.

"Încă una, barman!"

Memoria mi se află în necunoscut și se îmbată.

Să trecem în text, necinstitelor, zic.

Aici nu se poate bea.

Barurile au explodat cu mii de tone de alcool kerosenizat.

Miliarde de suflete s-au înălțat în halucinoză.

Lumea a rămas o mulțime de specii de floră și faună.

Cerul are nuanța aia care te îndrăgostește de cești goale. Pe buze mai simt gustul blestemat de cafea.

Treaz nu mai dibui priza din care să-mi scurg durerile.

Cam așa este înghețata pe băț pe care o simt lăuntric.