Poezie
Reflexii din oameni
1 min lectură·
Mediu
oglinzile surpate în conștiința orașului
au chipuri înghețate
de oameni de gheață
și zăpadă
prin vacarmul de nea
ei coboară la aplauze
să aducă lumina din visterie
crezul omului bionic
la colțuri se ascunde supraomul
atins de mersul pe sârmă
neștiind când va răsări
din bobocul noii orânduiri
oglinzile surpate în conștiința orașului
se crapă de la atât frig
soarele desenează vitralii
în urma unei civilizații îngâmfate
bucurându-se ca un pictor avangardist
de durerea de făuritor înlăcrimat
în fața tabloului accidental
oglinzile surpate în conștiința orașului
au înghețat în cărți de duzină
unde tinerețile arzătoare
scriu cu tăciuni stinși
001355
0