Cântecul călătorului
Sunt melcul sforăitor care cutreieră Everestul În căutare de picior. Cefalopod întârziat, Cu ritmuri și sunete de Don Quihote ecvestru De aerul munților mi-a răgușit vocea Dar strig grijuliu
Fără nume
Vârsta acestui copac Se numără după frunze E un joc lasciv și feeric Dat în grijă drumului către moarte. Cântecul acestei sirene Îl auzi doar cu ochii închiși Cu mâinile ridicate spre
ultima reprezentatie
În seara asta clovnul S-ar vrea întors acasă Râsetele-i umplu Urechi și suflet...toate Până-n adânc, străfund Străfulgerări de rânjet Înnăbușite-n ochii Nevăzători-închiși Sub masca
\"Oda\" impotriva timpului
Vechi prieten de beții nocturne Timpul și-a reluat măsura. Arhaică, din doi în doi, din trei în trei Măsoară în scări diferite și fecunde Născut, copil murdar, urât, cu două capete
Scrisoare lui
S-a rupt firul paianjenului Și am căzut, și-am uitat unde cad. Tu nu erai decât o mare Absență. S-a rupt firul paianjenului Și ți-am uitat numele: Și-a fost seară, și-a fost dimineață…
Ascensiune
Linie lângă linie lângă linie Viața mea-o linie Ca-ntâiul vis al facerii O primă monadă Albastră, cu ferestre Închise ferm, să nu intre vântul Până la patul bolnav al sufletului
Rost
Ce rost are sa-ți pierzi vederea În întuneric? Cu vântul te căutam, cu zbucium Cu aripa întinsă, bolnavă și trecută Ruptă în acel zbor de care nu am știut Și dor mi-era de netrăitul
Magistral
Trecea un cetaceu doi cetacei trei cetacee Cetacee treceau prin mijlocul Orașului de sticlă Sau din porțelan chinezesc Miniatural Magistral trecutul trecea
Poem deziubire
Privirea mea adâncită o regăseam în tine Te căutam în umbrele lăsate de noapte Șă-și joace dorul pe pereți Te înțelegeam în frunzele toamnei De ce putrede? În florile de ghiață, în
La-tura morții
Întâi de toate se mută calul Un nechezat ușor, o azvârlitură de sunet Un blestem fără echivoc, O odaie prea plină de gutui Alb-astre Apoi mutăm, alambicat, nebunii. Nebunii în faptul serii,
În sferă
Tăceam petrecând Liniștea pe suind-coborând, pe stând Lângă foc m-aș fi așezat, dar focul Pierise, ascuns de nu-știu-cine nu-știu-când Priveam molcom Nespusul cum urca Până ce nespus mi-a fost
