Poezie
Fără nume
1 min lectură·
Mediu
Vârsta acestui copac
Se numără după frunze
E un joc lasciv și feeric
Dat în grijă drumului către moarte.
Cântecul acestei sirene
Îl auzi doar cu ochii închiși
Cu mâinile ridicate spre cer
Cu gândul răstignit în nemișcare.
Dă focului această noapte, iubite,
Să ardă, aruncă cenușa pe vânt
Apleaca-ți privirea să citești neînțelesul
Toarnă tăcere peste tăceri
Uită că mi-ai văzut rătăcirea
Lupta zadarnică de a coborî din neant...
Ia-mă de mână
Și mergi.
002247
0