Poezie
La-tura morții
1 min lectură·
Mediu
Întâi de toate se mută calul
Un nechezat ușor, o azvârlitură de sunet
Un blestem fără echivoc,
O odaie prea plină de gutui
Alb-astre
Apoi mutăm, alambicat, nebunii.
Nebunii în faptul serii, frumoase,
Alcool fără alcool și
Cântece fără sunet...
O singură mână aveam, nu puteam
Muta toate piesele
Dintr-o dată.
Și tabla mea de șah devenise brusc
Atât de lungă, ca un drum nesfârșit către locul bătăliei
Care întârzia să aibă loc
Or ce devenisem? Cine juca
Cine se juca
De-a v-ați ascunselea
Printre copaci și turnuri de fildeș?
Cu mine?Cu el?
Și de ce trebuie întotdeauna să fie
-Oare trebuie întodeauna?-
Să fie câte un învingător
Și -un învins.
002426
0