Oana Popescu

fara:-"lingea amplu și des în esofag"-nici nu e posibil din punct de vedere anatomic asa ceva :)
-"am avut cerneală mov la plămâni/clownul le arunca în aer/când reveneau era deja bătrân- artificiu liric redundant si usor incoerent

si fara final ar fi ok. In rest as putea sa mai zic ca e o "revolta" scapata usor de sub control, dar e explicabil desigur avand in vedere subiectul :).

e cam scapat de sub control acest discurs si toata povestea asta in general e cam neclara cu generalizari si combinatii complicate("el e bărbatul care ar iubi orice femeie cu bărbat/ele e cel care le ține de mână și cu cealaltă mână trage de sfoară scara richter","femeilor le plac bărbații cu femei ").In concluzie eu ti-as sugera sa simplifici cumva strofa 1 si 3.

Mie imi place textul asta. Daca ar fi poemul meu as scoate primele doua versuri:"motto:/"volumul ăsta l-aș putea numi simplu 'femeia'."si as uni ultimul vers cu ultima strofa. In rest are cursivitate, forta si e foarte incitant. Pentru mine asta e suficient.

fara primul vers si fara apa in care se boteaza resturile e un poem frumos, cu o voce calma, deloc fortata.

e o poezie faina cu o structura interesanta si cu imagini puternice.

ma pregătisem de tine
mi-am numarat banii, intentiile prostesti

în dimineața aia
m-am trezit transpirat

niciun semn de la tine
si atunci am pasit cu umilinta
spre nicaieri

Se pot scrie multe poezii pe lumea asta, unele mai lungi, altele mai scurte dar sa gasesti combinatia perfecta, ingredientul necesar pentru a deschide/ sensibiliza pe cel care citeste este foarte greu daca nu, uneori chiar imposibil.
In aceasta poezie experienta de viata, intelepciunea, filosofia nu poate substitui din pacate sub nicio forma poeticul, din contra chiar ii aduce un imens deserviciu.
Sunt versuri care nu merg nici asa cu schepsis, cum ar fi titlul:"Despre inalta surzenie" sau "nu-i totuna cu a friza absurdul/cu trecerea îmbietoare a verdelui"- care e o combinatie nefericita prin filosofia ieftina si banalitate; si lucrurile nu se opresc continua la fel de limitat, la fel de plat:"muntele durerii","fluture abstract zboara printre idei", "zeu impasibil","iesirea din ape/in afara asteptarilor". Poezia nu are ritm si nu se sustine prin nimic, nici prin idei originale, nici prin imagini puternice.
Ma surprinde oarecum acest lucru pentru ca am citit recenzia dvs la "Poema desnuda" ( o carte destul de interesanta in opinia mea) unde lucrurile stateau cu totul altfel-idei bune, ritm etc-poate am sa revin cu un comentariu si acolo.

e foarte ok ca privesti lucrurile asa, in general cand comentez o poezie am cele mai bune intentii :)si nimic personal cu autorul; iar in privinta "corbilor" aici cred ca se aplica ce zicea Freud despre actele ratate- in rest mult succes in continuare pe filonul suprarealist sau nu!

A trecut de ceva vreme timpul suprarealismului. Traim intr-o societate cronofaga, disperata dupa senzatii tari. N-o sa mai stea nimeni in metrou sa citeasca despre dragoste ca o insula plina de corbi, despre sange solid si o inima care miroase a caine; in afara de asta sa zicem ca ar merge si un filon suprarealist asa la o adica dar unul inteligent, foarte subtil cum din pacate inca nu e cazul aici.
Poezia ta este probabil una de inceput. Incearca sa-ti diversifici cumva lecturile sa iti dai seama ce se afla si dincolo de "cafenea pe mal de apa sarata". Pari a avea sensibilitate si resurse suficiente sa faci asta.

Despre poezie in sine: ar trebui cumva sa scoti inima care miroase a caine si luna spanzurata si sangele solid. Chiar daca par frumoase, crede-ma nu sunt! sunt prafuite si total neinteresante.

acest

in aceast templu al "nepasarii nervoase" care nu are nimic amuzant ci dimpotriva pare mai degraba grotesc si bineintels deosebit de enervant? nici macar asa ca refulare psihologica nu e valabila poezia asta cand se repeta de 3 ori aceasta sintagma pana si greu de rostit dar de incadrat intr-un univers poetic :"cu o nepăsare nervoasă mă repezi","nepăsarea-i nu mai era nervoasă ","eu cu o nepăsare nervoasă pur și simplu". In concluzie aceasta poezie nu va curge niciodata firesc!!!!

Eu as avea cateva sugestii la poemul tau:

-cred ca ar trebui evidentiat cumva, bolduit sau pus intre ghilimele, tot ceea ce rosteste cealalta voce, pentru a evita orice fel de ambiguitate

-versurile astea doua:"sigur viața e o linie sinusoidală nu întotdeauna cumsecade
deasupra ori dedesubt e hotărâre nu întrebare" ar trebui scoase: sunt greoi exprimate/sunt greu de citit/ sunt lucruri rar utilizate in vorbirea curenta

-liantul intre bratul de flori si vaza din camera se face tardiv, atat de tardiv incat aproape se pierde ideea si imaginea frumoasa de la inceput

- si in general nici eu nu stiu cum, ar trebui ca acest poem sa aiba mai multa claritate; pare mulat pe o nota autobiografica asa ca zic mai mult curaj si mai putina inhibitie, pana la urma realitatea e cea mai autentica poezie.

eu vad textul tau asa:

tac merele s-au copt în noi
ca într-un sarcofag în care pulsează viermii
bem nectarul dimineții roua într-un colț
pierim la cea mai mica atingere a vîntului de frunze
am o inimă
care îmi sparge pieptul
pe nedrept

In limbajul pe care ni-l propui as zice ca poezia e cat de cat ok. Are pe alocuri exprimari cam pompoase:" își smulse perlele ce săreau lucind ca stropii de ploaie","nu va curge nici sînge nici frică","și mîngîiau buzele prelingîndu-se leneș pe-un sîn "etc; iar in privinta finalului gen: "Jesus loves you" V.M are dreptate, strica atmosfera poemului.

Iti doresc mult succes in continuare!

Poate Maitreyi Devi a venit sa zica urmatoarele, cum zice Eugen Ionescu:

"Allan nu a rapit-o pe Maitreyi fiindca ar fi trebui sa o arate prietenilor, caci povestea se presupune a fi autentica" :))(deci insinueaza ca povestea e doar o fictiune)

si tot el zice ca:

"o pagina adevarata de poezie trece peste exotic; exotismul trebuie sa fie ca o insusire secundara care nu adauga si care nu scade, care nu oboseste lectura si care nu o usureaza, care este perfect neutra si nu impieteaza nici in rau nici in bine, asupra valoarii in sine"

mi-a placut dar as scoate/eventual as inlocui: imi innoada matele si pleaca", "este acolo"," am vrut sa fac un song despre tine","cercul neputintei mele", in rest este ok.

e fain textul aproape in totalitate

ce nu prea merge:penultimul vers al strofei 2 si ultimele doua versuri ale strofei 4:
"arcul frânt de culori – să fii uitat
sub ea e primul vis de la naștere.", unde eu as taia putin altfel sau as lega ultimul vers nu de streasina ci de arcul de culori.

alina, imi place foarte mult poemul tau

-pentru ca transmite cat si ce trebuie

-pentru ca aici forta din textele celelalte se transforma in ceva delicat,extrem de sugestiv

-pentru ca e taiat f bine si are un mesaj puternic pe dedesubt

sincer, cred ca asta e linia pe care ar trebui sa mergi dpdv poetic.
bravo!

eu o vad cam asa:

niciun chiul.
ciudat, nu? fără doi lei strânși din patru buzunare,
fără cafea la tonomat înainte de corigența la franceză.
parcă prea multă nepăsare între noi și acel odată.

te-aud
în tine atât de mulți bărbați
ești un fel de pușculiță și nu te doare
toate ca să-ți fie bine

toate ca să uiți drumul nostru
bucata de pavaj unde m-ai operat în plină stradă.
oamenii ma priveau fix și-mi era rușine

am închis ochii și ți-am simțit pulsul, m-am simțit dublat
în frică, în nepricepere, în ura pentru matematică.

în fiecare zi, de la liceu până la cafenea
din clasă până la fumoarul profesorilor
pentru fiecare tocilar chinuit la teze
îmi băteai în piept ca o a doua inimă