OHOana Hemen
@oana-hemen
Iași
„”“Take me to your trees. Take me to your breakfasts, your sunsets, your bad dreams, your shoes, your nouns. Take me to your fingers; take me to your deaths.””
Sunt un scaun într-o încăpere goală.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Ai creat aici blestemul iubitei când te-ai gândit la alte femei. O îmbrățișare grea,acceptată ca fiind trecutul din barba ta, precum niște riduri care se preling pe tot corpul. Mi-ai uns sufletul cu poezia asta. Mă înclin.
Mai trec,
Oana
Mai trec,
Oana
Pe textul:
„pâinea cea de toate zilele" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
Context”papagalii nu vor zbura niciodată mai sus de grilajul cu gene”- cu imaginea asta parcă ai închis papagalii în colivie pentru că au lăsat femeia să deseneze aripi. Iar acum femeia stă cu ochii între gratii, bătând din gene. Poezia mi-a lăsat sentimentul că e căutarea unei guri de canal, după ce femeia cu papagali a desenat aripi întregului oraș, nu numai clădirilor. Iar strania conjuncție din final parcă stârnește femeia să vină înspre mine, să nu se oprească până nu găsește gura de canal. Dar e doar ce am trăit eu în poezia ta. E de foarte bine.
Mai trec,
Oana
Mai trec,
Oana
Pe textul:
„femeia cu papagali" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextÎmi surâde ideea textului. De parcă ai îngropa oameni de vii în mausoleu și-i lași acolo până devin mausoleul. Și la toate monumentele omenirii, care mă întristează pentru simplul fapt că prea mulți ochi le orbesc, le transformă în tot atâtea proiectări pe retină câți ochi sunt. Pierd esența.
”devii proprii tăi doi ochi prin care să vezi că ajungi orb”- să trăiești să vezi că nu vezi nimic, ăsta-i un mare adevăr!
”devii proprii tăi doi ochi prin care să vezi că ajungi orb”- să trăiești să vezi că nu vezi nimic, ăsta-i un mare adevăr!
Pe textul:
„tehnica de a te distra înăuntru" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
Context”trăiesc periculos/ ca pe marginea unui vis”- parcă te văd mergând pe o sârmă de vis măsurat în ani-lumină.
O poezie anatomică, cu inimă să simtă că nicăieri nu e acasă, cu ochi să vadă haos și picioare să caute o casă.
Felicitări! Mai trec.
O poezie anatomică, cu inimă să simtă că nicăieri nu e acasă, cu ochi să vadă haos și picioare să caute o casă.
Felicitări! Mai trec.
Pe textul:
„ce mult s-a schimbat…" de Ștefania Pușcalãu
0 suflu
Contextsperam să nu te sperii
ies rar din bîrlog
am încercat deseori să te comentez
nu adunam litere nici pentru micul-dejun
nu sunt omul care să nu digere versul 2 din strofa 4
nu știu cum e culcușul unui alt suflet
nu trezesc oamenii din vis
de aceea mă culc în pământul meu
și nu critic pernele altora
simt numai zborul penelor printre crengi
așa că m-am spovedit!
ies rar din bîrlog
am încercat deseori să te comentez
nu adunam litere nici pentru micul-dejun
nu sunt omul care să nu digere versul 2 din strofa 4
nu știu cum e culcușul unui alt suflet
nu trezesc oamenii din vis
de aceea mă culc în pământul meu
și nu critic pernele altora
simt numai zborul penelor printre crengi
așa că m-am spovedit!
Pe textul:
„spovedania unui copac" de Oana Hemen
0 suflu
Context”dorul... este ca și cum ai fi obligat să porți pantofi cu tocul la vârfuri și
cu cel puțin trei mărimi mai mici – tu ai putea să mergi așa?”- O definiție a dorului rotundă, asemenea unui film cu glezne curbate de bătături și degete înfipte în ace, care debutează și se-ncheie în cădere. Și vizualizez găoacele din care sare lumina, spre care se îndreaptă o inimă desculță.
Minunat, cum am început să citesc poezia, inima mea și-a scos tălpicii și și-a rupt baretele.
Felicitări!
Mai trec...
cu cel puțin trei mărimi mai mici – tu ai putea să mergi așa?”- O definiție a dorului rotundă, asemenea unui film cu glezne curbate de bătături și degete înfipte în ace, care debutează și se-ncheie în cădere. Și vizualizez găoacele din care sare lumina, spre care se îndreaptă o inimă desculță.
Minunat, cum am început să citesc poezia, inima mea și-a scos tălpicii și și-a rupt baretele.
Felicitări!
Mai trec...
Pe textul:
„ai putea să mergi așa?" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Contextpoezia ta e salvamarul apei dulci în marea sărată, e înfrățirea cu marea moartă
cred că aș prefera să nu întorc capul
iar dacă au plecat călușarii, să mă văd cu ei la un dans sub apă
de unde să îi readuc la mal
să aibă alții parte de ceremonialul durerii fericite.
te felicit, Andrei!
cred că aș prefera să nu întorc capul
iar dacă au plecat călușarii, să mă văd cu ei la un dans sub apă
de unde să îi readuc la mal
să aibă alții parte de ceremonialul durerii fericite.
te felicit, Andrei!
Pe textul:
„marea cu sarea" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextMulțumesc mult, Alex. Mă onorează aprecierea ta.
Te mai aștept să treci. Am ținut cont și de sfatul tău.
Te mai aștept să treci. Am ținut cont și de sfatul tău.
Pe textul:
„s-a înecat marea" de Oana Hemen
0 suflu
ContextZâmbet pentru comentariul tău. Cura de femei- ca să înmulțim copiii din cârcă. :)Zile desăvârșite de vară și ție.
Pe textul:
„s-a înecat marea" de Oana Hemen
0 suflu
Contextștiu că am o problemă cu aglomerarea de imagini
până acum mă explicam prea mult, iar acum nu o mai fac deloc
îl voi mai lăsa să se răcească și apoi poate revin pe text
poate ies la lumină într-o zi
mulțumesc mult pentru sugestii, mereu binevenite.
numai așa pot să evoluez liric.
până acum mă explicam prea mult, iar acum nu o mai fac deloc
îl voi mai lăsa să se răcească și apoi poate revin pe text
poate ies la lumină într-o zi
mulțumesc mult pentru sugestii, mereu binevenite.
numai așa pot să evoluez liric.
Pe textul:
„la barul de pe colț" de Oana Hemen
0 suflu
ContextRealitatea vieții e surprinsă inedit, resemnat și trist, iar imaginea finală a înălțării zmeielor în lumină vine atât de firesc așteptată, o revelație divină. O poezie extraordinară.
Cu drag, Oana.
Cu drag, Oana.
Pe textul:
„zmeie în lumină" de Anghel Geicu
0 suflu
Contextmi-a atras atenția carnea moale sfărâmicioasă- e parcă fiartă de noapte și de aceea deschizi fereastra și în același timp mă trimite cu gândul la scutul născut sub hainele de pe umeraș- de parcă te aglomerezi cu tine
chiar dacă iarba povestește moarte în oraș, argeșul e universalizat în cosmic
iar fericirea își face loc în rutina izbitoare
imaginea păsărilor carbonizate o contrazice cumva pe cea a dragei tale căreia îi explodează venele
și parcă e neplăcut la citire "alerg la riders"
dar unde-i artă, artă rămâne.
mai trec și eu cu drag
chiar dacă iarba povestește moarte în oraș, argeșul e universalizat în cosmic
iar fericirea își face loc în rutina izbitoare
imaginea păsărilor carbonizate o contrazice cumva pe cea a dragei tale căreia îi explodează venele
și parcă e neplăcut la citire "alerg la riders"
dar unde-i artă, artă rămâne.
mai trec și eu cu drag
Pe textul:
„fericirea e atunci când râzi" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextAveam și eu dubii cu privire la versul "destinatar e sufletul", iar acum că mi se confirmă, îl voi înlătura. Îmi recunosc tendința de a mă explica pentru că nu se împacă ideile ce-mi vin cu literele. Resimt și lipsa scânteii parcă, dar era starea mea de spirit la momentul scrierii, ar fi fost greu să nu o transmit. Un om care nu a râs de ceva vreme. Mulțumesc pentru aprecieri și sfaturi, voi ține cont de ele, urmând ca cel mai bun editor să fim noi înșine.
Cu drag, Oana
Cu drag, Oana
Pe textul:
„Adresa râsetelor aduce ploi" de Oana Hemen
0 suflu
ContextGăsesc în lipsa abundenței detaliilor nașterea ambiguității, o portiță dată cititorului de a-și imagina strada sa, potrivit simțurilor sale; iar întâlnirea cerului și a pământului, cireșii înflorind marchează similitudinile dintre străzi. Cel puțin impresia asta mi-a creat-o lectura. "Așteptăm" din final parcă explodează de înțelesuri. Înflorirea anemonei, anticipează chiar și uscarea. Ce apreciez e că de fiecare dată când recitesc, găsesc înțelesuri ascunse. Felicitări!
Pe textul:
„Strada mea " de Diana Manaila
0 suflu
Context