copacul cu iluzii

Nuta (Nuța?),
Un poem chiar foarte simpatic, dacă e s-o spun în limbajul jucăriilor. Un pic mă deranjează trimiterea la „poezii neterminate”... E mult mai autentic și revelator fără elementul acela livresc, cam așa:
„în ce vis am văzut copacul acesta
în loc de ramuri
ceasornice sâmburi biserici anvelope cămăși” ș.a.m.d. până la capăt...
O bijuterie de text bună să stea atârnat în brăduț colo sus, pe-o ramură foarte apropiată de steaua din vârf.

varianta fără \"poezii neterminate\" mi se pare orfevrărie. Nicolae cred că a încrustat însă în aur masiv. poezia este o peisă de colecție.
eu am agățat-o sus, sus.

Da Nic,
Nuta - asa a vrut mama:)) ca bunicile mele ca si ale tale au avut ele alte idei, care mai de care, dar se pare ca mama a iesit invingatoare si am ramas cu o mandrete de nume ca toata lumea ma intreaba: Nuta de la ce?
in rest unde sunt acum ma cheama Elena ca e mai simplu si uneori mi se face un dor sa aud lumea rostindu-mi numele, asa cum ai facut-o tu acum...
multumesc de aprecieri si de sugestie: da,
e mai bine asa!

Elena
ma bucur ca ti-a placut textul meu, multumesc de cuvintele tale;
aveam impresia ca “poezii neterminate” este ce voiam sa accentuez, voiam initial s-o intitulez: “copacul cu poezii neterminate” am aproape un cosmar cu acest copac in care poeziile sau nu stiu sa inceapa, sau nu stiu sa se termine, sau ma rog nu o fac destul de bine:)
dar realizez acum ca ideea se muleaza mai bine asa,
multumesc voua!
cu drag Nuta