un aprilie etern

viața se pierde pe o stradă necunoscută

ca o haină uitată pe cuier

nimic nu este ușor gândești și muști mărul

pe care ți-l întinde generos o mână

suferința este o bandă de cauciuc

frica o eprubetă

în care stau înghesuite toate sentimentele tale

nu găsești răspunsul la o întrebare

care îți topește creierii

gândurile unui aprilie etern

o lume peste care se așterne praful

dacă încă poți să iubești ți-e destul

într-un laborator se mai păstrează

formula cerului