Norbert Katona

Noaptea-i fără vis o farsă fără umor a sosit timpul pălmile-s lipite pe tâmplă ca amintirea neplăcută pe care ai încercat de multe ori s-o uiți și degetele-mi cutreieră părul

Lasă-ți așternutul muritorule lutul și covoaiele visul lepădat de cruci și izvoare codrul, rătăciri involuntare celor goniți de un junim a venit timpul să-l iau la rost pe

Bună sunt eu: un anonim cu un nume las o dâră de cuvinte acea cărare spre mine de vei păși pe ele te voi recunoaște după călcâie chiar dacă mă găsești printre viermi și râme dar

Vuiet nostalgic o clipă îngenunchiată jocul jucat s-a sfârșit deodată

Uită de soneturi, rime și șabloane femeie printre riduri. kitchul s-a sinucis chiar în propria spumă de floricele a lăsat cărare dâra de azi, să ajungi printre noi

Iată în afară de Dumnezeu mă gândesc și la mama de când a plecat în Austria să sponsorizeze fii ei deștepți care s-au rătăcit în facultăți ea îmi cutreieră tot mai des gândurile și printre

Stau întins spre lume și marginea ei colțul și sufletul meu iată mâna mea plin de riduri amprentele unui adolescent născut înaintea morții lu\' ceaușescu iar între timp ne iubim cu

Și ninge și Decembrie și Crăciun și cadouri și zâmbete și frig și cadouri și familie și nenumărate cadouri și donații și numai cadouri și niciun gând și numai cadouri și mall-uri și șoping și

În zorul dimineții de aur Mi-e lumină palidă ce se evaporă de pe buzele tale înghețate nici supliciul aurei nici răbdarea

Văd peste umeri mușcate scoarța ochilor străini mă uit împrejur:sete, copii măcelați de materialism. vântul spernaței se pierde în

Fie ca zâmbetul tău să- nsenineze ziua de azi amenințată de mâine căci rămăsesem în alaltăieri, doar să simt ciocnirea pălmilor noastre despicate de sudura suferinței

Mulțumiri tatei Iar eu fiind orfan având doar pe mama suferință îmi văd drumul ce se curbează-n timp Moșul nu

Las tăcerea Las tăcerea,să-mi ducă gândul asurzitor inima-mi rupe trupul iubire:mă arde,și mă doare. În pădure s-ascunde lupul Și nu pot să-ți spun că mi-am uitat