Norbert Katona

Am visat că sunt simbol într-o lume fără simboluri după aia că mă trezesc și nu știu unde sunt asta nu poate fi adevărat ce bine că era doar un vis căci dacă mă trezesc ...

Fața se răcește spiritul evadează acuma s-ar scufunda trupul în pământ asta nu-i moarte inima stă într-un rând lung

Iată noaptea, noaptea a venit iată moartea, moartea a sosit iată-i chipul, chipu-i frumos iată-i zâmbetul, zâmbet-i duios iată viața, viața-mi mi-o arată iată am trăit, trăit-am

Nu dorm în seara asta poate nu voi dormi niciodată păcatele trecutului bat la geam, bat la ușă mă strecor sub o scoarță dulce de amintire uit trupul amar pentru mâine iată-mă

Și ninge și Decembrie și Crăciun și cadouri și zâmbete și frig și cadouri și familie și nenumărate cadouri și donații și numai cadouri și niciun gând și numai cadouri și mall-uri și șoping și

Lasă-ți așternutul muritorule lutul și covoaiele visul lepădat de cruci și izvoare codrul, rătăciri involuntare celor goniți de un junim a venit timpul să-l iau la rost pe

Stau întins spre lume și marginea ei colțul și sufletul meu iată mâna mea plin de riduri amprentele unui adolescent născut înaintea morții lu\' ceaușescu iar între timp ne iubim cu

Iată în afară de Dumnezeu mă gândesc și la mama de când a plecat în Austria să sponsorizeze fii ei deștepți care s-au rătăcit în facultăți ea îmi cutreieră tot mai des gândurile și printre

Nu a altora cotă nici a stelelor flotă mâna-mi nu îndrumă doar tu ești cea fără teamă de șarpe și mărul ți-eți dulce doar tu ești cea căreia n-o pot rima numele

Bună sunt eu: un anonim cu un nume las o dâră de cuvinte acea cărare spre mine de vei păși pe ele te voi recunoaște după călcâie chiar dacă mă găsești printre viermi și râme dar

Iată-mi scrisoarea nescrisă printre vise tipărise neputința când cuvintele-s deșarte spre semnele altora reflectându-se pe pielea ta femeie ridurile nu-ți ascund niciodată

Soarele, noaptea în chip de lună pășește lin pe voalul nopții ca lacrimi pe obraji mă adună resuscitarea sorții mie-mi slugă fidelă singurătatea și-mi tau limba pentru un suflet uns pe

Ai trecut și tu prin momentul când destinul te păcălește: deja vu poate tu ești doar refugiul între dimensiuni trupul gazda celor două parazite suflet, conștiință viețile-și

Ce frumoasă-i imaginea veche, pură ce frumos am trăit pe această lume ce frumos a fost acel revoltător dar totuși domnitor, sfânt du-te-vino știam să rostim câte-o rugă iar cineva știa cumva

Mulțumiri tatei Iar eu fiind orfan având doar pe mama suferință îmi văd drumul ce se curbează-n timp Moșul nu

În zorul dimineții de aur Mi-e lumină palidă ce se evaporă de pe buzele tale înghețate nici supliciul aurei nici răbdarea