Am visat că sunt simbol
într-o lume fără simboluri
după aia că mă trezesc
și nu știu unde sunt
asta nu poate fi adevărat
ce bine că era doar un vis
căci dacă mă trezesc ...
Iată noaptea, noaptea a venit
iată moartea, moartea a sosit
iată-i chipul, chipu-i frumos
iată-i zâmbetul, zâmbet-i duios
iată viața, viața-mi mi-o arată
iată am trăit, trăit-am
Nu dorm în seara asta
poate nu voi dormi niciodată
păcatele trecutului
bat la geam, bat la ușă
mă strecor sub o scoarță
dulce de amintire
uit trupul amar
pentru mâine
iată-mă
Și ninge și Decembrie și Crăciun
și cadouri și zâmbete și frig
și cadouri și familie și nenumărate
cadouri și donații și numai cadouri și
niciun gând și numai cadouri și mall-uri
și șoping și
Atunci
Zgâriam gânduri
din globul pus pe
umeri.
Căci lânga mine pulsa
sânge
muschiul tău atins în
ritm tulburatic.
Iar cuvintele,sărace
rămăseseră într-un
colț
4:37
Și aștept Soare
Răsare
Azi,și mâine
Pâine
Gustată la 9:00
Nouă
Rolexul impune ritmul
Timpul
Cel invizibil
Sensibil
Ne joacă plângând
Când
Ajungem la
Lasă-ți așternutul
muritorule
lutul și covoaiele
visul lepădat de
cruci și izvoare
codrul, rătăciri
involuntare
celor goniți
de un junim
a venit timpul
să-l iau la rost
pe
Trădez cuvintele hârtiei
pictându-ți sânul
înfipt într-un colț de suflet
rana ce-mi picură cerneala
pe amprentă
noaptea când alăptez tot hârtia
si(n)gur sunt sclavul
mormanelor de
Mai pun o cruce pe umăr
sunt mai puternic
ca cel răstignit
cele două dâre sub
mormanul de cuvinte
ca rid peste rid
nasc vidul nostalgic
dragostea a căpătat
un miros, aterizare
Stau întins spre lume
și marginea ei
colțul și sufletul meu
iată mâna mea plin de riduri
amprentele unui adolescent
născut înaintea morții lu\'
ceaușescu
iar între timp ne iubim
cu
Iată în afară de Dumnezeu
mă gândesc și la mama
de când a plecat în Austria
să sponsorizeze fii ei deștepți
care s-au rătăcit în facultăți
ea îmi cutreieră tot mai des
gândurile
și printre
Nu a altora cotă
nici a stelelor flotă
mâna-mi nu îndrumă
doar tu ești cea fără teamă de șarpe
și mărul ți-eți dulce
doar tu ești cea căreia
n-o pot rima numele
Bună sunt eu:
un anonim cu un nume
las o dâră de cuvinte
acea cărare spre mine
de vei păși pe ele
te voi recunoaște după călcâie
chiar dacă mă găsești printre
viermi și râme
dar
Iată-mi scrisoarea nescrisă
printre vise tipărise neputința
când cuvintele-s deșarte
spre semnele altora
reflectându-se pe pielea ta
femeie
ridurile nu-ți ascund
niciodată
Soarele, noaptea în chip de lună
pășește lin pe voalul nopții
ca lacrimi pe obraji mă adună
resuscitarea sorții
mie-mi slugă fidelă singurătatea
și-mi tau limba pentru un suflet
uns pe
Ai trecut și tu prin momentul
când destinul te păcălește:
deja vu
poate tu ești doar refugiul
între dimensiuni
trupul gazda
celor două parazite
suflet, conștiință
viețile-și
Ce frumoasă-i imaginea veche, pură
ce frumos am trăit pe această lume
ce frumos a fost acel revoltător
dar totuși domnitor, sfânt du-te-vino
știam să rostim câte-o rugă
iar cineva știa cumva
Am să-mi pun crucea pe cuier
pacea pe frunte
voi ancora genunchii de covor
și am să-mi desculț trupul
de cuvinte și pe acestea de
sensul lor
am să-ți plâng portretul pe