Mircea îmi spusese odată:
"Poezia respiră prin alean."
Clișee: sensibilități, și o fată.
Adolescent rănit fugisem
spre hârtie, găsind refugiu
prinre rime.
Apoi mai zicea:
"Bucuria ucide
Am visat că sunt simbol
într-o lume fără simboluri
după aia că mă trezesc
și nu știu unde sunt
asta nu poate fi adevărat
ce bine că era doar un vis
căci dacă mă trezesc ...
Ce frumoasă-i imaginea veche, pură
ce frumos am trăit pe această lume
ce frumos a fost acel revoltător
dar totuși domnitor, sfânt du-te-vino
știam să rostim câte-o rugă
iar cineva știa cumva
Iată-mi scrisoarea nescrisă
printre vise tipărise neputința
când cuvintele-s deșarte
spre semnele altora
reflectându-se pe pielea ta
femeie
ridurile nu-ți ascund
niciodată
de când mă știu
mă scriu, dar niciodată-n doi
mamă
ți-ai pus cotul pe masă,
cuvintele pe buze
acum le rup de hârtie
căci fără tine
cerneala se răzbună
de aceea
iartă-mi
îmi plesnesc ochii
și-mi cresc vânătăi pe gene
de cât îmi lipsești
și parcă
a amorțit buza cuvântului
de când am pus virgulă între noi
șșșșș
îți spun numai ție
poate
într-un fel s-a
Am să-mi pun crucea pe cuier
pacea pe frunte
voi ancora genunchii de covor
și am să-mi desculț trupul
de cuvinte și pe acestea de
sensul lor
am să-ți plâng portretul pe
Nu a altora cotă
nici a stelelor flotă
mâna-mi nu îndrumă
doar tu ești cea fără teamă de șarpe
și mărul ți-eți dulce
doar tu ești cea căreia
n-o pot rima numele
Cândva mi-ai ars o rană
de atunci o spăl în cerneală
și cum eram nătâng
te-am ascuns în
cuvinte nerostite
azi se revarsă
din matca lor
iar în teatrul nocturn
mă-ntreb de
Trădez cuvintele hârtiei
pictându-ți sânul
înfipt într-un colț de suflet
rana ce-mi picură cerneala
pe amprentă
noaptea când alăptez tot hârtia
si(n)gur sunt sclavul
mormanelor de
Soarele, noaptea în chip de lună
pășește lin pe voalul nopții
ca lacrimi pe obraji mă adună
resuscitarea sorții
mie-mi slugă fidelă singurătatea
și-mi tau limba pentru un suflet
uns pe
Ascult Jazz-ul așteptând somnul mântuitor
întârzie ...
nu-l condamn, cine ar vrea
să-nchidă ochii unui muritor?
Iată a sosit
larg îmi cască gura
de-mi vede sufletul printre plămâni
se
Iată noaptea, noaptea a venit
iată moartea, moartea a sosit
iată-i chipul, chipu-i frumos
iată-i zâmbetul, zâmbet-i duios
iată viața, viața-mi mi-o arată
iată am trăit, trăit-am
Nu dorm în seara asta
poate nu voi dormi niciodată
păcatele trecutului
bat la geam, bat la ușă
mă strecor sub o scoarță
dulce de amintire
uit trupul amar
pentru mâine
iată-mă
Ai trecut și tu prin momentul
când destinul te păcălește:
deja vu
poate tu ești doar refugiul
între dimensiuni
trupul gazda
celor două parazite
suflet, conștiință
viețile-și