Zece
Mircea îmi spusese odată: "Poezia respiră prin alean." Clișee: sensibilități, și o fată. Adolescent rănit fugisem spre hârtie, găsind refugiu prinre rime. Apoi mai zicea: "Bucuria ucide
Ea
Se disipase zâmbete printre gesturi efemere tot mai hotărâtoare Acum n-a rămas decât aminti r e a e a
Așteptarea
Trecerea nu iartă obiect sau nume dar tu, ancorează-ți existența în ceea ce crezi poate așa timpul nu te înhumă.
Așteptarea
Ai da timpul înapoi aș da timpul înapoi am da timpul înapoi ați da timpul înapoi ... cui?
Așteptarea
Am visat că sunt simbol într-o lume fără simboluri după aia că mă trezesc și nu știu unde sunt asta nu poate fi adevărat ce bine că era doar un vis căci dacă mă trezesc ...
Așteptarea
sărim peste cuvinte ecoul inimii tot mai cărunt n-are hotare apoi în adâncul tăcerii ne trădează dorul rămâne doar enigma adăstării de azi
Așteptarea
Fața se răcește spiritul evadează acuma s-ar scufunda trupul în pământ asta nu-i moarte inima stă într-un rând lung
Evadare la Dumnezeu
Ce frumoasă-i imaginea veche, pură ce frumos am trăit pe această lume ce frumos a fost acel revoltător dar totuși domnitor, sfânt du-te-vino știam să rostim câte-o rugă iar cineva știa cumva
Ultima scrisoare
Iată-mi scrisoarea nescrisă printre vise tipărise neputința când cuvintele-s deșarte spre semnele altora reflectându-se pe pielea ta femeie ridurile nu-ți ascund niciodată
Nescrisele
În vaiete se uscase cernelurile crăpaseră-n praf și pulbere rătăciseră-n plămâni muribund nefast se irosise-n tăceri și respirație
20
o mie nouă sute optzecișinouă
Vâlvă
de când mă știu mă scriu, dar niciodată-n doi mamă ți-ai pus cotul pe masă, cuvintele pe buze acum le rup de hârtie căci fără tine cerneala se răzbună de aceea iartă-mi
Tihnă
îmi plesnesc ochii și-mi cresc vânătăi pe gene de cât îmi lipsești și parcă a amorțit buza cuvântului de când am pus virgulă între noi șșșșș îți spun numai ție poate într-un fel s-a
Neant
într-o noapte sub ninsoarea de praf liniștea-i cocon printre cotoare înfipte-n raft înghesuit cuminte este metamorfoza-n avort de cuvinte
Dacă vin îngerii
Am să-mi pun crucea pe cuier pacea pe frunte voi ancora genunchii de covor și am să-mi desculț trupul de cuvinte și pe acestea de sensul lor am să-ți plâng portretul pe
Doar tu
Nu a altora cotă nici a stelelor flotă mâna-mi nu îndrumă doar tu ești cea fără teamă de șarpe și mărul ți-eți dulce doar tu ești cea căreia n-o pot rima numele
Ascuns
Cândva mi-ai ars o rană de atunci o spăl în cerneală și cum eram nătâng te-am ascuns în cuvinte nerostite azi se revarsă din matca lor iar în teatrul nocturn mă-ntreb de
Si(n)gur
Trădez cuvintele hârtiei pictându-ți sânul înfipt într-un colț de suflet rana ce-mi picură cerneala pe amprentă noaptea când alăptez tot hârtia si(n)gur sunt sclavul mormanelor de
Iubito
imună amintirii mă tot spinteci infestându-mi vidul cu cheaguri de (ne)cuvinte mă simt violat de o femeie așa am ajuns să târăsc zilele după mine
Am pupat din sfârcuri lacrimi
Soarele, noaptea în chip de lună pășește lin pe voalul nopții ca lacrimi pe obraji mă adună resuscitarea sorții mie-mi slugă fidelă singurătatea și-mi tau limba pentru un suflet uns pe
Așternut
Ascult Jazz-ul așteptând somnul mântuitor întârzie ... nu-l condamn, cine ar vrea să-nchidă ochii unui muritor? Iată a sosit larg îmi cască gura de-mi vede sufletul printre plămâni se
Iată
Iată noaptea, noaptea a venit iată moartea, moartea a sosit iată-i chipul, chipu-i frumos iată-i zâmbetul, zâmbet-i duios iată viața, viața-mi mi-o arată iată am trăit, trăit-am
Sub scoarța dulce de amintire
Nu dorm în seara asta poate nu voi dormi niciodată păcatele trecutului bat la geam, bat la ușă mă strecor sub o scoarță dulce de amintire uit trupul amar pentru mâine iată-mă
Ancora zilelor uitate
Ai trecut și tu prin momentul când destinul te păcălește: deja vu poate tu ești doar refugiul între dimensiuni trupul gazda celor două parazite suflet, conștiință viețile-și
Pe spinarea tinereții
Mai pun o cruce pe umăr sunt mai puternic ca cel răstignit cele două dâre sub mormanul de cuvinte ca rid peste rid nasc vidul nostalgic dragostea a căpătat un miros, aterizare
Cotul doarme pe masă
Noaptea-i fără vis o farsă fără umor a sosit timpul pălmile-s lipite pe tâmplă ca amintirea neplăcută pe care ai încercat de multe ori s-o uiți și degetele-mi cutreieră părul
înainte de vis și după stele
Lasă-ți așternutul muritorule lutul și covoaiele visul lepădat de cruci și izvoare codrul, rătăciri involuntare celor goniți de un junim a venit timpul să-l iau la rost pe
In memoriam
Bună sunt eu: un anonim cu un nume las o dâră de cuvinte acea cărare spre mine de vei păși pe ele te voi recunoaște după călcâie chiar dacă mă găsești printre viermi și râme dar
Enfance
Vuiet nostalgic o clipă îngenunchiată jocul jucat s-a sfârșit deodată
Printre riduri
Uită de soneturi, rime și șabloane femeie printre riduri. kitchul s-a sinucis chiar în propria spumă de floricele a lăsat cărare dâra de azi, să ajungi printre noi
În ziua zorii de Crăciun
Iată în afară de Dumnezeu mă gândesc și la mama de când a plecat în Austria să sponsorizeze fii ei deștepți care s-au rătăcit în facultăți ea îmi cutreieră tot mai des gândurile și printre
24 Decembrie
Stau întins spre lume și marginea ei colțul și sufletul meu iată mâna mea plin de riduri amprentele unui adolescent născut înaintea morții lu\' ceaușescu iar între timp ne iubim cu
Iarăși
Și ninge și Decembrie și Crăciun și cadouri și zâmbete și frig și cadouri și familie și nenumărate cadouri și donații și numai cadouri și niciun gând și numai cadouri și mall-uri și șoping și
În zorul dimineții de aur
În zorul dimineții de aur Mi-e lumină palidă ce se evaporă de pe buzele tale înghețate nici supliciul aurei nici răbdarea
Casa mea
Peste veacuri de frunze căzute plesnesc vântul cu buze sorbind ploile sărate. Poate mâine se v-a schimba prognoza, mă bântuie palma dreaptă,simt că pierd controlul și
Ne bun
Văd peste umeri mușcate scoarța ochilor străini mă uit împrejur:sete, copii măcelați de materialism. vântul spernaței se pierde în
În sfârșit
Merg înainte doar cu spatele să văd orb cum curge râul în mare ca și cum curge sufletul meu în abisul tău femeie. Mă vindec în beția de stele ce licăresc pe pleopi somnoroase dând viață
Orar
Fie ca zâmbetul tău să- nsenineze ziua de azi amenințată de mâine căci rămăsesem în alaltăieri, doar să simt ciocnirea pălmilor noastre despicate de sudura suferinței
Ciocan
Să pui un cui de voință în ceea ce crezi și bate-o-n fiecare zi Numai să nu deranjeze pe nimeni
Cântec
A mea îi 7,dacă nu mă-nșel voi purtați numărul 4 cifre pentru etaje...luni vieți.Ea știa cântecul: dragostea mea tu nu o
Îmi amintesc
Cum era în parc în fața mea un copac avea o rană rotundă Trebuia să desenez și
Mulțumiri tatei
Mulțumiri tatei Iar eu fiind orfan având doar pe mama suferință îmi văd drumul ce se curbează-n timp Moșul nu
Uit
Uit Am păstrat lacrimi în palmă ferindu-le de
Las tăcerea
Las tăcerea Las tăcerea,să-mi ducă gândul asurzitor inima-mi rupe trupul iubire:mă arde,și mă doare. În pădure s-ascunde lupul Și nu pot să-ți spun că mi-am uitat
Atunci
Atunci Zgâriam gânduri din globul pus pe umeri. Căci lânga mine pulsa sânge muschiul tău atins în ritm tulburatic. Iar cuvintele,sărace rămăseseră într-un colț
Fara titlu
4:37 Și aștept Soare Răsare Azi,și mâine Pâine Gustată la 9:00 Nouă Rolexul impune ritmul Timpul Cel invizibil Sensibil Ne joacă plângând Când Ajungem la
Cerșător
cerșător Pe margini de destin țin palma întinsă deși este tipărită- n riduri ispită de viață risipită buze rupte-n colț de stradă de sărut durere-n plăcut din dor s-a născut să
